Potrivit unor descrieri, N.D. Cocea era un aventurier amoral, a cărui faimă mondenă se baza mai mult pe isprăvile sale erotico-politice decât pe realizările jurnalistice sau scriitoricești. Descrierea trebuie analizată sub rezerva adversităților pe care și le-a creat acesta din partea rivalilor politici și din presă.
„Un cinic! Mi l-a descris doamna Elena Galaction care l-a întâlnit de nenumărate ori. În anii `20 a făcut pușcărie pentru lezmajestate. Publica pe seama regelui Ferdinand în „Facla” - ziar finanțat de Comintern (organizație mondială „paravan” pentru propaganda și promovarea intereselor sovietice în alte state – N.R.). În anii `30 a făcut din nou pușcărie, de data asta pentru corupere de minori ( Gina Manolescu Strunga), trecerea frauduloasă frontierei, fals în acte etc,” îl descrie scriitorul și politologul Stelian Tănase, în lucrarea "Zvonuri despre sfârșitul lumii".
N.D. Cocea avea renumele unui amant irezistibil. De altfel, ca prozator comercial „a folosit erotismul drept armă în romanele sale sociale și antiburgheze interbelice (altiminteri destul de „bătrînești” ca formulă)”, afirma și criticul literar Paul Cernat.
Iată cum era descris cazul celebrei "idile", catalogată legal drept corupere de minori, care l-a avut protagonist pe N.D. Cocea.
“Pușcăria nu l-a domolit. Sinistra-i făptură imorală îmbătată de senzațional n’a putut sta pocăită, deşi anii s’au scurs şi l-au acoperit. Deşi trecut de 50 de ani, vârstă la care oamenii normali sunt în plină maturitate de cuget şi de fapte. Cocea totuş s’a manifestat cu aceeaş bestială perversitate de şnapan al scandalurilor. (...) El spune că a cunoscut-o
la barul automat din Calea Victoriei — a început să se însinueze, să-i facă declaraţii şi s‘o țină,
desigur de comun acord cu spurcata guvernantă, în continuă enervare. Cocea, pervers bătrân de peste 50 de ani. Fetişcana, abia în vârstă de 17 ani,“ scria “Universul”. Publicația era condusă de Stelian Popescu, un adversar declarat al lui Cocea, atât din cauza antimonarhismul visceral al celui din urmă, cât și a presupuselor legături cu Moscova bolșevică.
sursă: Digiteca Arcanum
De altfel, imediat după 1944, Cocea a devenit un agitator de frunte al noului regim popular, impus cu forța de Stalin și Armata Roșie. Celebră a rămas încercarea sa nereușită de a-l corupe pe Tudor Arghezi să scrie în favoarea noilor lideri comuniști.
"În noua ordine de după 23 august 1944, Cocea este oficial cultural şi îndrumător de conştiinţe. Leninistul de la 1920 este stalinistul de la 1945. (...) Cocea se stinge ca un luptător (în 1949 - N.A.), iar flamura roşie îl înconjoară, ca o hlamidă," l-a descris criticul literar și politologul Ioan Stanomir.
