Cinci fraţi şi surori, membri ai unei familii cu 19 copii, au mers toată viaţa lor în patru labe. Descoperirea a fost făcută în 2004, în Turcia rurală, de doi medici. Nimeni nu mai văzuse un om cu un astfel de comportament până atunci.
Fraţii puteau sta în două picioare dacă făceau eforturi, dar echilibrul lor era precar, astfel că în scurt timp reveneau la poziţia confortabilă: în patru labe. Tot ce făceau, făceau în această poziţie şi, foarte important, se mişcau mai repede şi nu oboseau.
Fraţii şi surorile în cauză aveau cu toţii un cerebel, porţiunea creierului care controlează echilibrul, puţin dezvoltat. Medicii turci, care au scris un raport detaliat asupra cazului, au explicat însă că un alt frate dintre cei 19 avea la rândul lui un cerebel puţin dezvoltat, dar mergea în două picioare.
Una dintre explicaţiile formulate este aceea a unei "evoluţii în sens invers", a unei involuţii. Raportul medicilor turci vorbea despre o întoarcere a omului la natura sa atavică.
Există şi o explicaţie mai pragmatică. Pentru copiii în cauză, mersul în patru labe a fost întotdeauna la fel de eficient precum este cel biped pentru majoritatea oamenilor. De fapt, nici nu au avut nevoie să meargă în două picioare. Mai mult, nimeni nu s-a obosit să îi înveţe, iar familia i-a acceptat aşa cum erau. Şi-au creat, practic, propria cultură.
Ulterior s-a şi dovedit că cei 5 fraţi şi surori sunt, de fapt, capabili să meargă în două picioare. Ei au avut nevoie de terapie specială, pe care au primit-o după ce povestea lor a ajuns la ştiri şi i-a făcut celebri în întrega lume.
După ce povestea fraţilor din Turcia a devenit publică, alte câteva cazuri au ieşit la iveală: în Irak, în America de Sud şi iarăşi în Turcia.
