Salata bouef are origini în Rusia țaristă a secolului al XIX-lea, când marea aristocație moscovită era fascinată de tot ce venea din Franța. Potrivit profesorului universitar Dan Caragea, patentul salatei îi este atibuit bucătarului belgian Lucien Olivier, care s-a inspirat din „salată rusească”, menționată încă de la 1845). Olivier era chef prin anii 1860 la un restaurant de lux din Moscova. Preparatul culinar a ajuns în România, cel mai probabil, pe filieră moldovenească. Contributia românească originală a fost introducerea în compoziție a murăturilor tocate mărunt.
Sarmalele, un alt deliciu culinar nelipsit de pe masa de Crăciun, au ajuns în România pe filieră turco-sârbă, potrivit etimologiei. Turcia, Grecia şi Albania își dispută paternitatea acestui fel de mancare. Și în cazul sarmalelor, amprena specific românească este dată de inventivitatea privind ingredintele și metodele de preparare a compozitiei de carne/legume.
Caltaboșul, în ciuda unor încercări de a i se atribui o origine etimologică latină (caro - carne și tabus - sânge), are cel mai probabil tot origine turco-balcanică. Este adevărat că românii preparau un produs asemănător, mațul, a cărui origine etimologică este chiar este latină, însă calbașul (caltaboșul) s-a impus prin compoziție - carne tocata de porc, mei, păsat sau orez, în funcție de zonă.
Cozonacul, desertul preferat al meselor de Crăciun românești provine, cel mai probabil, din bulgărescul kozunak. Evoluția sa este însă mult mai complexă, prima rețetă patentată fiind din Anglia, de la începutul secolului al XVIII-lea. Franța, dar și Italia, prin panetone, au contribuit esențial al popularizarea acestui tip de desert în întreaga Europă, în secolul XIX.
Și în cazul cozonacului, imaginația culinară a românilor s-a manifestat din plin, adoptându-l și transformându-l, treptat, într-un produs definitoriu în tezaurul culinar autohton.