Studiul, recent publicat în revista Nature, demonstrează că această nouă substanță a reușit să reducă semnificativ atât apetitul, cât și greutatea corpului la șoareci și porci miniaturali, fără a provoca greață sau alte disfuncții gastrointestinale.
Acest descoperire ar putea marca începutul unei noi generații de medicamente pentru slăbire. Medicamentele bazate pe semaglutidă au transformat tratamentele pentru obezitate în ultimele câteva ani, fiind inițial concepute pentru gestionarea diabetului de tip 2. Acestea permit pacienților să piardă între 15% și 20% din greutatea lor corporală prin imitația hormonului GLP-1, care reglează apetitul și metabolismul. Totuși, aceste tratamente sunt adesea asociate cu efecte secundare gastrointestinale neplăcute, cum ar fi greața, iar în cazuri rare, pot provoca complicații grave, precum gastropareza (paralizia stomacului).
Echipa de la Stanford a abordat această problemă într-un mod inovator. Aceștia au utilizat inteligența artificială pentru a descoperi un nou peptid capabil să suprime apetitul. În corp, numeroși hormoni devin activi doar atunci când precursorii lor sunt descompuși de enzime specifice, denumite convertaze prohormonale. Una dintre acestea, PC1/3, joacă un rol crucial în formarea GLP-1. Astfel, cercetătorii au decis să investigheze dacă această enzimă ar putea produce și alți hormoni implicați în reglarea apetitului.
Cum a slăbit Nicoleta Luciu 35 de kilograme în doar 45 de zile cu doar două alimente ieftine
Folosind un algoritm numit Peptide Predictor, echipa a examinat 373 de prohormoni, având potențialul de a genera până la 2.700 de peptide diverse. După o selecție riguroasă, au testat 100 dintre aceste peptide și au descoperit un compus promițător: peptida BRINP2-related peptide (BRP), compusă din 12 aminoacizi. Experimentele efectuate pe șoareci și porci miniaturali au demonstrat că o singură doză de BRP a redus apetitul cu până la 50% pe termen scurt. De asemenea, șoarecii obezi care au fost tratați timp de două săptămâni au înregistrat o pierdere semnificativă în greutate, în special în ceea ce privește grăsimea acumulată.
Spre deosebire de semaglutidă, BRP nu acționează asupra receptorului GLP-1, ceea ce explică absența efectelor secundare asupra sistemului digestiv. Animalele tratate nu au prezentat modificări ale comportamentului, nivelului de anxietate sau consumului de apă, sugerând o bună tolerabilitate a peptidei.
Katrin Svensson, autoarea principală a studiului și profesor asistent la Stanford, a explicat: „Receptorii vizați de semaglutidă se află nu doar în creier, ci și în intestin, pancreas și alte țesuturi, motiv pentru care Ozempic are efecte multiple, inclusiv încetinirea digestiei și scăderea glicemiei. În schimb, BRP pare să acționeze exclusiv asupra hipotalamusului, care controlează apetitul și metabolismul”.
