Îl ştiu pe Florin Chilian şi fronda lui îmi place, în principiu. Are şi câteva piese care îmi plac. Am fost într-un turneu împreună, l-am prezentat, ne-am simţit într-o sumedenie de chestii pe aceleaşi poziţii. Nu pot să spun că îl ascult necontenit, am cîteva nume de muzicieni ceva mai în faţa lui, în topul preferinţelor mele.
Am aprecitat unele apariţii la tv în care Chilian, ca un arici, a înţepat în dreapta şi în stânga. Merge, poţi să-ţi faciu un brand din asta.”Cântăreţul ăla ţepos care nu se lasă călcat în picioare!”. L-am văzut, apoi, bătând câmpii pe chestii economice şi sociale la TVR. Deşi avea dreptate în câteva privinţe, felul în care o spunea te făcea să te îndoieşti de dreptatea lui. Încă unul care le ştie pe toate, încă unul care nu are îndoieli. Am citit, în seara asta, un protest-apel-dezvăluire-editorial-manifest adresat colegilor săi de breaslă. Îl găsţiţi aici Are un titlu şocant: Apel către limbrici. Nu ştiu dacă, fiind printre destinatari, aş citi mai departe apelul!