Drumul spre iad fiind pavat cu bune intenţii, nu avem cum să nu vorbim despre diferenţierea preferenţială a impozitelor indirecte. A micşora TVA-ul doar la anumite produse pentru că pasămite aşa am reduce preţurile este o iluzie. Producătorii de lapte, pâine sau carne de pasăre nu‑şi vor reduce voluntar câştigurile. Statul are doar bunăvoinţa de a le crea o sursă de capitalizare. Nici constructorii de case nu le vor vinde mai ieftin, pentru că le-ar scădea datoria către stat. Sunt mult mai preocupaţi de creditele la bănci. Nu au făcut-o nici furnizorii de medicamente.
Realitatea este că micşorarea TVA nu ajută în niciun fel consumatorul, ci este o sursă de relansare a creşterii economice. De aceea ea nu poate fi aplicată după principiul „cu unii mumă, cu alţii ciumă“. Toţi actorii economici trebuie impozitaţi egal, dar mai puţin. De aceea ar trebui să scădem TVA-ul de la 19 la cel mult 15%, aşa cum de altfel recomandă şi Comisia Europeană. O să mi se dea nenumărate exemple de excepţii în diverse state ale UE. E adevărat, dar nerelevant. Nu înseamnă că suntem siliţi să repetăm greşelile altora. Peste tot există demagogie populistă. În general, politicienii sunt predispuşi spre a crea distorsiuni în economie.