Niciun om, cel puțin de câteva milioane de ani, din câte se cunoaște, nu a fost mai înalt de 2,72 metri. În prezent, cel mai înalt om din lume este Sultan Kosen, care are 2,47 metri înălțime. Gigantul de 2,72 metri a fost Robert Wadlow, poreclit și Gigantul din Illionis.
Dar viața nu e ușoară la o așa înălțime. În cazul celui mai înalt om a intervenit o limită. Pur și simplu, în codul nostru genetic există un interval standard de înălțime și nimeni nu îl poate depăși. Oamenii de știință spun că acest factor ține de evoluția speciei noastre, la fel ca oricare altă specie, de altfel.
Cât de înalți pot crește oamenii fără să fie o problemă de viață și moarte?
Procesul creșterii nu se rezumă doar la oase și la mușchi. Creșterea oaselor este influențată și de creșterea organelor pentru că funcționalitatea organismului este menținută de acestea. Cu cât corpul tău este mai mare, cu atât organele sunt mai solicitate, evident.
Dacă în cazul scheletului pot exista excepții care îi fac pe unii oameni niște uriași, în cazul organelor, limita estre strictă.
Un om de statura lui Sultan Kosen are organe interne de aceeași mărime ca ale unui om cu statură obișnuită. Dar trebuie să pompeze mult mai mult sânge.
Mai mult, evoluția speciilor este influențată și de factorii de mediu, de nutriție și de îngrijirea medicală.
Aceasta e o explicație pentru care nordicii tind să fie mai înalți, datorită mediului rece care, de-a lungul milioanelor de ani, a obligat genomul oamenilor din acele regiuni polare și subpolare să crească atât cât este nevoie pentru a supraviețui.
Un corp mic, pricăjit, ca în cazul boșimanilor (Africa), n-ar avea nicio șansă să supraviețuiască iernilor aspre – organismul n-ar avea suficient sânge pentru a-l încălzi. În cazul gigantismului, sunt eliberați prea mulți hormoni de creștere, iar procesul suferă întârziere, dar, în cele din urmă, se va opri și în cazul „uriașilor".
