După 13 ani de cercetări intense, oamenii de ştiinţă au stabilit că acest pre-umanoid păros, înalt de abia 1 metru, a trăit într-adevăr în urmă cu 3 milioane de ani, aproximativ în acelaşi moment cu Lucy, celebra sa "verişoară" etiopiană, al cărei schelet a fost descoperit în 1974.
Altfel spus, Little Foot este cu aproape 1 milion de ani mai bătrân decât susţinea o echipă concurentă de arheologi (2,2 milioane de ani). Şi, la fel ca Lucy şi ceilalţi australopiteci din Africa de Est, el ar putea fi foarte bine unul dintre strămoşii primilor oameni, Homo habilis.
"Întreaga miză este aici. Homo habilis a apărut în urmă cu aproximativ 2,5 milioane de ani. Dacă Little Foot are 2,2 milioane ani, în niciun caz el nu poate fi strămoşul nostru, deoarece Homo habilis exista deja în epocă", a explicat Laurent Bruxelles, specialist în arheologia rocilor şi peisajelor.
"Până astăzi, unii spuneau: «Africa de sud, e mult prea tânără»" pentru a fi dat naştere primilor oameni. Cu o datare de 3 milioane de ani, "Little Foot şi Africa de Sud, în general, au reintrat în cursă", a precizat acelaşi Laurent Bruxelles, cercetător la Institut national de recherches archéologiques préventives (INRAP), coordonatorul acestui studiu apărut vineri în publicaţia Journal of Human Evolution.
Agil atât pe sol, cât şi în arbori, Little Foot a avut parte de un accident mortal, după ce a căzut de la o înălţime de 20 de metri pe fundul unei prăpăstii din Sterkfontein, în apropiere de Johannesburg. Aceasta este o zonă ce abundă în peşteri şi fosile pre-umane - aproximativ 1.000 descoperite până acum -, înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO, sub denumirea "Leagănul Omenirii".
Scheletul australopitecului a rămas în acea zonă vreme de 3 milioane de ani, conservat într-un depozit de calcar, fixat într-o poză mortuară insolită, cu unul dintre degetele mari pliat în interiorul pumnului închis.
Paleontologul sud-african Ron Clarke a descoperit, în 1994, patru oase mici de la un picior stâng într-un depozit plin cu oase de animale preistorice, dezgropate de câţiva mineri. Cercetătorul a recunoscut imediat piciorul unui hominid, însă a avut nevoie de trei ani pentru a găsi un nou indiciu, într-o altă peşteră cu oseminte: piciorul drept al lui Little Foot, alături de un fragment de tibie.
Convingându-se că a găsit o fosilă preţioasă în depozitul din peştera Sterkfontein, cercetătorul a trimis la faţa locului o echipă care a completat acest puzzle, descoperind un alt fragment de tibie ieşind dintr-o rocă.
Au urmat 13 ani de săpături minuţioase, făcute cu "freza de dentist", spune Laurent Bruxelles, pentru a degaja totalitatea fosilelor din sarcofagul lor stâncos. Craniul, dinţii (încă acoperiţi de smalţ), oasele mâinii alcătuiesc un schelet "unic, aproape complet şi perfect conservat".
Singura problemă, în condiţiile în care a fost relativ uşor să se stabilească vârsta lui Lucy şi ai confraţilor ei din Africa de Est, graţie cenuşii vulcanice din zonă, a constat în faptul că peştera din Serkfontein reprezintă o problemă geologică dificil de rezolvat. Mai multe prăbuşiri au urmat unor inundaţii, fără a mai vorbi de exploziile cu dinamită provocate de minerii care extrăgeau calcarul din zonă la începutul secolului al XX-lea pentru a construi oraşul Johannesburg.
În 1997, Ron Clarke s-a bazat pe criterii anatomice pentru a stabili faptul că Little Foot are o vârstă de 3 milioane de ani, apoi alte datări ale variaţiilor înregistrate de câmpul magnetic terestru, ce pot fi citite în stânci, au indicat o vârstă de 3,3 milioane de ani.
În 2006, o analiză chimică a straturilor de calcar în care se afla scheletul de australopitec l-a "întinerit" radical pe acesta, indicând o vârstă de doar 1,5 milioane de ani - 2,2 milioane de ani.
În acea perioadă, Ron Clarke a apelat la expertiza lui Laurent Bruxelles, un expert în geo-arheologie. Vreme de şapte ani, acesta a explorat peştera şi labirintul ei de galerii, cartografiind-o complet şi realizând un model 3D al acesteia, pentru a reconstitui "foarte complicata ei istorie" şi pentru a-i înţelege evoluţia.
Cercetătorii au descoperit astfel că cele două straturi de calcar datate în 2006 "nu puteau să aibă vârsta fosilei".
"Calcitul a venit acolo pentru a umple un gol, o cavitate în rocă", peste care s-a depus, "mult după" ce Little Foot a căzut, afirmă Laurent Bruxelles şi colegii săi.
Datarea din 2006 era deci bună, însă ea nu reflecta vârsta fosilei în sine, pe care alte datări aflate în curs încearcă să o determine în aceste zile.
