Pe 19 octombrie 2014, Siding Spring se va apropia de Marte la o distanţă de aproximativ 140.000 de kilometri, iar coama acesteia, activă având în vedere distanţa faţă de Soare, ar putea mătura planeta cu o viteză de peste 50 de kilometri pe secundă.
Imaginile observate cu ajutorul telescopului spaţial Hubble îi vor ajuta pe cercetători să afle mai multe informaţii despre axa de rotaţie a nucleului cometei Siding Spring şi viteza cu care aceasta aruncă jeturile de praf.
"Este vorba de o informaţie capitală de care avem nevoie pentru a determina la ce nivel jeturile de praf ale cometei vor afecta Marte şi împrejurimile sale", a spus Jian-Yang Li, de la Planetary Science Institute din Tucson (SUA).
Siding Spring se va apropia cel mai mult de Terra pe 25 octombrie, când se va afla la o distanţă de 209 milioane de kilometri - prea departe pentru a fi observată cu ochiul liber.
Cercetătorii nu ştiu încă în ce măsură Siding Spring va reprezenta un pericol pentru sondele spaţiale care orbitează Marte - Mars Reconnaissance Orbiter şi Mars Odyssey. Însă vor afla mai multe informaţii în aprilie, când cometa se va apropia mai mult de Soare. Totuşi, oficialii NASA spun că nu îşi fac griji pentru roboţii de pe Marte, Opportunity şi Curiosity, deoarece atmosfera planetei este suficient de densă pentru a împiedica praful ejectat de cometă să ajungă la suprafaţa ei.
Siding Spring - cunoscută sub denumirea ştiinţifică C/2013 A1 - a fost descoperită în ianuarie 2013 de un vânător de comete celebru, Robert McNaught, cu ajutorul observatorului Siding Spring din Australia.
Specialiştii cred că Siding Spring este la prima incursiune spre centrul Sistemului Solar, fiind venită din Norul lui Oort - un câmp de comete, rămăşiţe din ceea ce a rămas din crearea planetelor. Cercetătorii sunt de părere că această cometă va reface acest parcurs abia peste aproximativ un milion de ani.
Cometele sunt corpuri cereşti compuse din gheaţă şi praf. Aceşti "călători" solitari prin spaţiu s-au format în timpul naşterii Sistemului Solar şi se învârt în jurul Soarelui cu frecvenţe foarte diferite, care variază de la câţiva ani până la câteva milioane de ani. Atunci când se apropie de Soare, gheaţa se evaporă şi un înveliş de mari dimensiuni, în forma unei coame, se formează în jurul nucleului strălucitor. Cometa continuă cu o dâră de gaze şi praf care se poate întinde pe câteva milioane de kilometri, reflectând lumina Soarelui. Acest fenomen poate fi observat şi pe Pământ şi poartă numele de "coadă".
Majoritatea cometelor nu sunt vizibile cu ochiul liber. Cea mai cunoscută este cometa Halley, singura care vizitează Sistemul Solar destul de des şi are o strălucire suficient de mare pentru a fi văzută de majoritatea oamenilor cel puţin o dată pe durata vieţilor lor. Cometa Halley revine în Sistemul Solar la fiecare aproximativ 75 de ani şi ne-a vizitat ultima dată în 1986.
