În acea zi de 20 aprilie 2007, după votul de suspendare, am auzit zvonul, care s-a confirmat, că se pregătește un mare miting în sprijinul lui Băsescu, în Piața Universității, de pe treptele Teatrului Național, unde își instalase un car de televiziune Realitatea TV, toată operațiunea de spălare a lui Băsescu trebuind să fie condusă și fiind condusă de către Mihai Tatulici. Băsescu promisese că, dacă va fi suspendat, va demisiona în cinci minute și eu bănuiam că el nu vrea să se țină de cuvânt, scrie solidnews.ro. Atunci am decis și trebuia să merg împreună cu alți doi parlamentari celebri în Piața Universității ca să blocăm tentativa lui Băsescu de a nu-și ține cuvântul, de a nu demisiona, să-l obligăm să-și țină cuvântul, că așa a zis: „dacă voi fi suspendat, voi demisiona în cinci minute”. Cei doi parlamentari pe care i-am racolat, dar eram amici, ca să vină cu mine în Piața Universității erau un pesedist și un liberal. Pesedistul se numea și se numește Victor Viorel Ponta și liberalul se numea și se numește Crin Antonescu. M-am înțeles cu ei că în 10 minute ne vedem în holul Parlamentului să mergem în Piața Universității. Unul și-a închis telefonul, altul n-a mai răspuns la telefon și am ajuns singur în Piața Universității. Am mai fost însoțit de către Lavinia Șandru, care era vicepreședinte al PIN, și de către un consilier de-al meu, un prieten, om în vârstă, Mircea Popa.
De aici începe operațiunea Statului Paralel. Când am ajuns în Piața Universității, eram așteptați cumva, cred că am fost urmăriți de către serviciile secrete, și unii oameni ne-au aplaudat, dar, cum ne-am dus vreo 5 metri, am văzut, așa, la o distanță de 20-25 de metri, un grup de gorile, de oameni mai prost îmbrăcați, bărbați, cu ochii injectați, așa, care au început să se îndrepte direct înspre noi. Ne-au înconjurat, am apucat să o dau la o parte pe Lavinia Șandru, să treacă pe sub ei, îi zic „fugi, fugi, pleacă repede de aici”, și au început să vocifereze. Unul dintre ei s-a apropiat și, pe sub mâinile celorlalți, mi-a aplicat un pumn în plex. Altul m-a tras de haine din spate; voiau să mă pună jos și, eventual, să-mi dea cu picioarele. L-am prins de mână pe cel din spate, m-am întors în jurul axei, cum ar veni, totuși, sunt președintele Federației de Judo, și l-am împins în brațele lor, împiedicându-i să mă urmărească și am alergat vreo 30-40 de metri, poate mai mult, 50, și am reușit să intru în restaurantul Hotelului Intercontinental. Mă aștepta la ușă, a văzut faza, nea Viorel Păunescu, Dumnezeu să-i dea sănătate, care a închis rapid ușa și așa am scăpat de o bătaie care m-ar fi schilodit, m-ar fi și nenorocit, probabil.
Am făcut o plângere pentru că eram demnitar și voiam să văd cine e în spatele acestei bătăi. Era un informator al „Doi și-un sfert”, mi-au spus cei de la poliție, când m-au adus la o confruntare cu respectivul. Respectivul ar fi riscat pușcărie, lovind un demnitar, era totul pe camerele de luat vederi. M-a implorat omul, sigur că eu nu voiam să facă pușcărie, mi-a explicat că ofițerul lui de legătură, căruia nu-i mai spunem numele, l-a obligat să meargă în Piața Universității și le-a indicat lui și colegilor lui, alți informatori de pe la alte servicii sau tot de pe la „Doi și-un sfert”, ținta Cozmin Gușă, de bătut, de nenorocit și cu cine mai venea el. De-aia n-au mai venit Crin Antonescu și cu Victor Ponta, c-au fost informați de către ofițerii lor de legătură, glumesc, că se lasă cu bătaie și să nu mă însoțească. L-am iertat pe om, meargă în plata Domnului, n-a plătit nici amendă.
Presa, însă, a denaturat tot acel eveniment și, în loc să vorbească despre faptul cum 15, 12, câți erau, de huligani vreau să bată un parlamentar român, să-l nenorocească, mai simpatic sau mai puțin simpatic, pe numele lui Cozmin Gușă, au insistat legat de lașitatea mea că, vezi, Doamne, n-am avut curajul să stau să mă bat cu ăia 12-15 oameni și că am preferat să fug și au ținut-o langa vreun an de zile. Presa a contribuit la acest lucru, deci al doilea element al Statului Paralel, serviciile au fost primul element, amenințările soldate cu bătaie ghidonată prin brațele unor mardeiași, unor bătăuși, al treilea și al patrulea element.
Cel mai tare m-a enervat atunci nu Traian Băsescu sau serviciile secrete, m-a enervat foarte tare Sorin Ovidiu Vântu, care era prieten bun cu mine, cred că eram și asociați deja într-o companie și care, fără să-mi spună, a dat drumul acelei manipulări ordinare, punându-l pe Tatulici, un alt potențial informator al fostei securități, să facă acel lucru scârbos, să-i dea posibilitatea lui Băsescu să vină în Piața Universității și să fie rugat de mulțime să nu mai demisioneze și a zis „bine, m-ați convins, nu mai demisionez, dar vin o dată pe lună să vă dau raportul”. N-a mai fost niciodată de atunci și, ați înțeles, prezența mea în Piața Universității îl încurca pe Traian Băsescu, care nu putea să mai spună că s-a lăsat convins de mulțime să nu mai demisioneze în cinci minute. Scârbos, dar din realitatea României. Să nu cumva să credeți că metodele diferă mult și astăzi; nu mai sunt prilejuri, dar e posibil ca asemenea lucruri să se întâmple. Din nefericire pentru România, nu prea mai sunt curajoși care să meargă să se bată cu alde Klaus Iohannis, Ciucă sau alții ca ei.
Cozmin Gușă
