Deși mulți dintre noi nu ne dăm seama, numeroase diete moderne au rădăcini străvechi. În timp ce dorința de a fi sănătos și de a pierde în greutate este ceva „la modă”, multe din regimurile pe care le încercăm nu sunt atât de moderne. Strămoșii noștri consumau din belșug și carne, fără, însă, să elimine legumele sau fructele, semințele, atât de căutate în aceste vremuri. Oamenii din antichitate nu mâncau însă alimente procesate, deci nesănătoase, și nu erau sedentari, marea problemă cu care ne confruntăm noi, oamenii de astăzi. Ei au avut un stil de viață complet diferit de al nostru. Vânători, agricultori, ei erau activi, căutând hrană ore întregi, astfel că ardeau o cantitate impresionantă de calorii.
Cum au fost adaptate obiceiurile alimentare vechi la dietele moderne și cum se formează aceste diete moderne în comparație cu obiceiurile alimentare ale strămoșilor noștri preistorici?
Iată 3 DIETE antice care sunt populare și astăzi.
1. Dieta antică, din Epoca de Piatră - „DIETA PALEO” - Carnivorii
Dieta paleo există de secole, dar a devenit de curând atât de cunoscută. Adepții dietei paleo cred că modul în care mâncau oamenii nomazi din perioada vânătorilor-culegători ar fi „dieta supremă”. Astfel că persoanele care urmează o dietă paleo renunță la toate alimentele procesate. Este exact opusul dietei moderne. Sunt eliminate leguminoasele, lactatele și cerealele.
Oamenii care urmează dieta paleo susțin că suntem la fel ca și strămoșii noștri, dar acum ne hrănim numai cu alimente artificiale și procesate - ceva la care strămoșii noștri nu au avut acces și, prin urmare, corpul nostru nu este construit pentru așa ceva. Ei chiar cred că oamenii au evoluat pentru a mânca exact cum o făceau cei din perioada paleolitică, acum peste trei milioane de ani, adică chiar înainte de revoluția agricolă, când animalele de fermă au început să fie folosite pentru carne și lapte. Adepții dietei paleo continuă să susțină că corpul nostru nu a avut suficient timp să se adapteze la acest mod diferit, agricol (vegetarian), de a mânca și că, în schimb, ar trebui să mâncăm exact ca strămoșii noștri din Paleolitic, scrie ancient-origins.net.
Un nutriționist american și adept al dietei paleo - Loren Cordain susține că această dietă din epoca de piatră „este singura dietă ce se potrivește în mod ideal cu structura noastră genetică”. Potrivit cercetărilor sale, 73% dintre strămoșii noștri din paleolitic și-au procurat din carne jumătate din calorii. Alimentația lor principală consta în carne slabă și pește, fără lactate, cereale sau fasole. Pentru că ele ar fi fost introduse în alimentație după ce s-a inventat gătitul și agricultura.
Ce previne dieta paleo: poate limita riscurile de afecțiuni precum cancerul, bolile de inimă, diabetul, hipertensiunea arterială sau acneea.
Adepții dietei paleo, care ar fi constat numai în carne, sunt contraziși ferm însă de istorici și arheologi, cu argumente științifice. Carnea nu a fost singura componentă a al
imentației, a dietei antice, chiar dacă avea un rol esențial. De fapt, cei din Paleolitic și-ar fi asigurat doar 30 la sută din calorii pe baza cărnii, în rest au recurs la alte surse de hrană, adică la plante.
2. „DIETA KETO” - Dieta antică pentru sănătate... și epilepsie
O altă dietă modernă extrem de populară astăzi este KETO, bazată în principal pe grăsimile bune, sănătoase, cu un aport scăzut de carbohidrați și proteine. Adică, mai pe scurt, bogat în grăsimi și sărac în proteine și cât mai sărac în glucide.
Un tratament similar cu dieta keto a fost folosit încă dinainte de anul 500 î.Hr., apoi din nou în anii `20, ca remediu pentru epilepsie. Istoricii susțin că metodele de post utilizate și unele din alimentele recomandate sunt similare celor din dieta keto modernă.
Ce previne dieta keto: epilepsia
Folosirea postului în vindecarea epilepsiei a fost menționată încă de Hipocrate, „părintele medicinei”. Metoda a fost folosită din nou la începutul secolului al XX-lea timp de două decenii înainte ca tratamentul medicamentos antiepileptic să fie dezvoltat. Dieta a fost însă folosită în cazul celor care nu au răspuns la tratamentul medicamentos, dintre care majoritatea erau copii.
Scopul acestui tip de dietă keto sau ketogenică ar fi păcălirea organismului pentru a intra în procesul metabolic de cetoză, în care grăsimile vor fi arse pentru producerea energiei necesare. Ceea ce duce la arderea grăsimii din rezervele de grăsime din corp, în loc să producă insulină și glucoză, cum se face de obicei, pentru a arde carbohidrații.
3. DIETA MEDITERANEANĂ: Dieta antică sănătoasă pentru inimă - Lacto-vegetarienii
O altă dietă mai puțin cunoscută este cea mediteraneană, adoptată de cei care au trăit în regiunile Mării Mediterane. Spre deosebire de dieta paleo sau dieta keto, care impune interzicerea multor alimente, în urmarea acestei diete, oamenii sunt încurajați să mănânce multe fructe și legume, dar și nuci, ulei de măsline, cereale integrale și pâine.
Dieta mediteraneană își are originea în obiceiurile alimentare ale oamenilor din țări ca Italia și Grecia. Se bazează pe consumul de grăsimi sănătoase, înlocuirea sării cu ierburi și condimente și reducerea consumului de carne roșie la doar de trei ori pe lună, permițând mult pește și carne de pasăre. De asemenea, dieta mediteraneană se bazează și pe produsele lactate cu conținut scăzut de grăsimi, cum ar fi iaurtul grecesc.
Se crede că acest tip de dietă există în aceste regiuni geografice de secole, având rădăcini în Roma antică. Pentru că în cultura antică mediteraneană, vinul, pâinea și produsele pe bază de ulei au devenit simboluri ale culturii și agriculturii rurale. Fiind aproape de mare, cei bogați puteau mânca mult pește și nu depindeau de carnea animală, preferau brânza de oaie, legume sau fructe de mare, în special stridii. Romanii, de exemplu, aveau acces la legume, ca ceapa, prazul, varza, salata verde, morcovii și napii.
Dieta a fost îmbogățită după venirea maurilor în peninsula iberică - Spania, cu orez, lămâi, vinete și condimente precum șofranul.
Ce previne dieta mediteraneană: bolile de inimă.
Dieta mediteraneană a fost popularizată în anii `50-`60 de Ancel Keys și Flaminio Fidanza, care au studiat șapte țări mediteraneene. Ei au descoperit că dieta grecească era bogată în ulei de măsline și fructe, cea dalmată (unde e Croația în prezent) era bogată în pește, iar dieta italiană în legume. În aceste regiuni, rata mortalității în urma unor boli de inimă a fost scăzută.
