Tradiția spune că bradul de Crăciun, simbol al bucuriei și al optimismului, își face loc în casele românilor încă din secolul al XIX-lea. Decorarea bradului devine un simbol al debutului sărbătorilor de iarnă, în care familia se adună pentru a crea amintiri pline de veselie și emoție.
Bradul este, de obicei, împodobit pe 24 decembrie, în ajunul Crăciunului, cu globuri strălucitoare, beteală și luminițe, iar fiecare detaliu reflectă dragostea celor care îl decorează.
Pe ce dată despodobim bradul
Steaua plasată în vârf reprezintă steaua care i-a ghidat pe magi spre locul nașterii Pruncului Isus, consolidând aspectul spiritual al acestei tradiții. În tradițiile românești, bradul trebuie să rămână în casă până pe 7 ianuarie, ziua Sfântului Ioan Botezătorul, marcând sfârșitul sărbătorilor și simbolizând un moment de reflecție asupra bucuriei trăite. Păstrarea bradului până la această dată este considerată un semn de noroc și belșug pentru anul ce vine.
Despodobirea bradului este un moment mai simplu, dar nu mai puțin important, când familia se reunește pentru a depune cu grijă decorațiunile în cutii și a strânge instalațiile luminoase. Este un moment de rememorare a bucuriilor sărbătorilor și o oportunitate de a reflecta asupra începuturilor noului an. După ce bradul este golit de decorațiuni, familia poate rămâne împreună pentru a împărtăși o masă sau pentru a ciocni un pahar de șampanie în cinstea uniunii lor.
De asemenea, în ziua Sfântului Ioan Botezătorul, românii respectă tradiții de binecuvântare, cum ar fi stropirea cu agheasmă, și organizarea meselor festive pentru a sărbători pe cei care poartă numele Ioan sau Ioana. În unele zone, se aprind lumânări pentru sănătate și prosperitate, iar în mediul rural se practică ritualuri de purificare a caselor, având credința că acestea vor alunga energiile negative și vor atrage binecuvântările în noul an.
