În locul unui om dedicat trup și suflet eliminării inechităților sociale și "propășirii" clasei muncitoare, Gheorghiu Dej este descris drept un politician corupt și răzbunător, populist și ahtiat după privilegii.
În noiembrie 1944, Gheorghiu Dej era impus de sovietici drept ministru al Comunicațiilor. Potrivit notei CIA, din această postură, Dej a fost convins rapid de către influentul industriaș Nicolae Malaxa să-i acorde proiectul de dezvoltare feroviară. La o lună după instalarea în funcție, Dej a semnat contractul în valoare de 2 miliarde de lei, iar în schimb ar fi fost răsplătit cu sume uriașe de bani și cu o vilă superbă în București. Mai mult, sume considerabile au intrat și în conturile Partidului Comunist.
sursă: Arhivele deschise ale CIA
Banii s-au dovedit o investiție utilă pentru Malaxa, având în vedere că mulți alți industriași au înfundat pușcăriile sau au ajuns la Canal. Chiar dacă n-a scăpat de naționalizare, iar uzina sa a devenit "23 August", regimul comunist l-a păstrat pe post de consultat, ba chiar l-a trimis într-o delegație în SUA, în 1948, din care nu s-a mai întors.
Nota CIA din 1952 arată și punctul forte al lui Gheorghiu Dej în fața celorlalți potențiali rivali.
"În lumina doctrinei staliniste, el este văzut de Moscova drept adevăratul fiu al poporului", în contrast cu Ana Pauker, Bondăraș și Luca, în cazul cărora se subliniază faptul că au renunțat la cetățenia română, în favoarea celei sovietice.
Americanii au consemnat și stilul de viață care contrasta cu normele comuniste: Dej este separat de soția sa, iar pe seama lui circulau "o serie de zvonuri scandaloase, pe care a încercat să le anihileze", despre numeroase aventuri amoroase, cea mai popularizată fiind cu bine-cunoscuta artistă Elvira Godeanu.
La fel ca marea majoritate a șefilor de partid din Marea Adunare Națională, Comitetul Central și alte structuri de conducere, Gheorghiu Dej primea un salariu mare, de 200.000 de lei. Prin comparație, un muncitor cu greu putea câștiga 4.000 de lei, nota CIA.
O parte din veniturile uriașe erau risipite pe chefuri și escapade, dar și la magazinele de bunuri și îmbrăcăminte de lux, cu circuit închis, rezervate doar elitei de partid.
Gheorghe Gheorghiu Dej, născut în 1901, a fost lider al României comuniste din 1948 și până la moartea sa, în 1965. În această perioadă a fost consemnată cea mai amplă represiune din istoria țării, pentru care Dej i-a făcut responsabili pe Ana Pauker și acoliții săi. După înăbușirea sângeroasă a revoltelor din Ungaria, din 1956, prin intervenția trupelor sovietice, Gheorghiu Dej a declanșat în România un nou val de epurări și teroare politică. Succesorul său, Nicolae Ceaușescu, l-a învinovățit pe Gheorghiu Dej pentru atrocitățile comise și pentru condamnarea la moarte a lui Lucrețiu Pătrășcanu.
