"S-a încercat această batjocorire a credinței pentru că ei și-au dat seama că cea mai mare problema este credința oamenilor în Dumnezeu pentru că ea îți dă libertatea lăuntrică. (...) Tot ce era sfânt în sufletul omnului trebuia batjocorit. Întreaga țară devenise un lagăr", a explicat pr.dr GHEORGHE HOLBEA, de la Faculatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patrarhul București
Un lagăr în care credința era interzisă, iar principalul scop era distrugerea elitei românești. Odată decimată, comuniștii puteau triumfa. Ei au crezut că îi pot ingropa, însă nu au știut că erau semințe ale căror roade le culegem cu bucurie astăzi.
După 1948, an în care comuniștii au preluat integral pârghiile puterii, întreaga țară a fost împânzită de închisori.
"Fortul 13 era folosit atât ca loc de detenție cât și ca centru de transfer. Pe aici treceau detinuții care ulterior urmau să fie tranferați la alte pensitenciare. Asa se face ca in perioada 1948-1964 pe aici, pe la fortul 13 au trecut majoritatea detinutilor politici, inclusive sfinții închisorilor", ne-a explicat profesorul GHeorghe Holbea.
"Am avut mari duhovnici in perioada aia pe de alta parte cei din închisori ne lasă astăzi mărturie a unei demnități si caracter extraordinar si nu sunt puțini. (...) Ei sunt cei care au avut puterea să își ierte torționarii, cei care nu au renunțat nici măcar pentru o fracțiune de secundă la Dumnezeu, în condiții inumane. Ei sunt cei care o avut o demnitate de fier, un caracter de neclintit indiferent de metode de tortură găseau comuniștii. Ei sunt cei datorită căror credința creștin ortodoxă nu a fost decimată în lagăr, ci a înflorit și mai mult. Ei sunt Sfinții Închisorilor".
