Potrivit studiului publicat în jurnalul ştiinţific The Lancet, „la 12,7% dintre pacienţi, aceste simptome pot fi atribuite COVID-19" la trei până la cinci luni după infectare”, au concluzionat autorii.
Această cercetare, efectuată în Ţările de Jos, este, prin scopul şi metodologia sa, o piesă importantă pentru o mai bună înţelegere a riscurilor COVID-19 lung, adică persistenţa simptomelor după infectarea cu noul coronavirus.
În stadiul actual al cunoştinţelor deţinute, se ştie că unii pacienţi prezintă sechele specifice unei infecţii cu coronavirus şi că acestea nu pot fi explicate doar prin tulburări psihosomatice, aşa cum au susţinut iniţial unii medici.
Însă, frecvenţa acestor tulburări şi mai ales mecanismele fiziologice prin care acestea apar sunt în mare măsură necunoscute.
Studiul Lancet nu răspunde la această a doua necunoscută, însă face posibilă clarificarea primului element, în primul rând pentru că cercetarea a fost efectuată pe un număr mare de pacienţi - peste 4.000 de persoane afectate de COVID-19.
La aceşti pacienţi, episodul COVID-19 a fost confirmat printr-un test PCR sau prin diagnosticul stabilit de un medic.
Şi aceasta constituie o noutate importantă, răspunsurile acestor pacienţi fiind comparate cu cele ale unui grup de persoane care nu au avut COVID-19, deoarece este posibil ca unele dintre simptomele enumerate să fie resimţite fără ca boala COVID-19 să fie cauza. De fapt, aproape 9% dintre persoanele care nu au avut COVID-19 au prezentat unul dintre simptomele descrise mai sus.
În rândul persoanelor care au avut COVID-19, proporţia creşte la 21,4%. Cercetătorii au reuşit astfel să concluzioneze că puţin peste 12% dintre persoanele afectate de COVID-19 dezvoltă o sechelă asociată în mod specific bolii.
Studiul are, însă, anumite limitări, cum ar fi faptul că nu a măsurat frecvenţa altor simptome asociate COVID-19 lung, cu precădere o stare de depresie sau de confuzie mentală, notează AFP.