Sfântul Atanasie a trăit pe vremea împăratului Constantin şi a urmaşilor săi. Sfântul a fost prezent la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde, ca diacon, a reuşit să îl ruşineze pe Arie prin înţelepciunea, dar şi prin dovezile pe care le-a adus cu ajutorul Sfintei Scripturi. Odată cu moartea lui Alexandru este hironit Arhiepiscop al Alexandriei, însă este alungat de Constantinprin mai multe locuri.
Multe a pătimit de-a lungul vieţii, fiind prigonit în continuu timp de patruzeci şi doi de ani. Ajuns la bătrâneţe, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a cărui Dumnezeire o apară de-a lungul vieţii cu îndârjire îl aşează iarăşi pe scaunul arhiepiscopal, de unde Dumnezeu îl ia la El, scrie calendarulortodox.ro.
Sfântul Arhiepiscop Chiril a vieţuit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic, nepot şi urmaş al Arhiepiscopului Teofil, al Alexandriei. Chiril a fost un dârz apărător al celui de-al Treilea Sinod Ecumenic care a avut loc la Efes, unde îl înfruntă pe rău-credinciosul Nestorie, care vorbi de rău pe Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioara.
Astfel, strălucind cu o sumedenie de bunătăţi sufleteşti, Chiril a răposat întru Domnul referitor la făptură lor, Atanasie era un om de statura medie, uşor spătos şi gârbovi însă faţă îi eraveselă, iar culoarea acesteia era plăcută. Mai mult, era pleşuv, avea nasul uşor încovoiat, o barbă nu foarte lungă însă lată, care îi acoperea obrajii.
Sfântul Chiril avea faţă netedă, sprâncene mari, groase şi încercuite care parcă îi impodibeau fruntea, nasul îi era încovoiat iar nările erau pleoştite; buzele groase, gură largă, obrazul latşi uşor cam pleşuv la tâmple; barbă deasă şi lungă iar părul era des.