Transmisiile globale de date existau înainte de apariția computerelor. Un precursor al internetului este telegraful, care a revoluționat transmisia de date. Utilizat intens în domeniul militar, în ziaristică, în politică și afaceri, telegraful a deschis era comunicațiilor globale.
Un factor esențial în evoluția internetului a constituit-o dezvoltarea computerelor, începând din anii '50. Primele calculatoare permiteau transmisiile de date de la un computer principal la terminale și au reprezentat o etapă esențială în apariția fenomenului.
Informaticianul american Joseph Carl Robnett Licklider (1915—1990), în lucrarea sa Man-Computer Symbiosis, scria despre o lume în care rețele de computere, conectate prin linii de comunicație de bandă largă, vor îndeplini funcțiile unor biblioteci uriașe. În 1962, Licklider și Welden Clark au publicat "On-Line Man Computer Communication", care oferea una dintre primele viziuni ale unei rețele informatice globale.
Pe baza ideilor lui Licklider, în 1969, între universitatea California — Los Angeles și Institutul de Cercetare Stanford a fost instalată o legătură printr-o rețea numită ARPANET (Advanced Research Projects Agency Network), a cărei dezvoltare fusese finanțată de Departamentul Apărării din SUA. În același an, ARPANET s-a extins prin adăugarea a încă două noduri de rețea — la Universitatea Utah și Universitatea California — Santa Barbara.
Anii '60 și '70 au reprezentat o perioadă esențială în dezvoltarea rețelelor de transmisie de date. Atunci, rețele similare, de mici dimensiuni, au fost instalate în Marea Britanie (Mark I), în Franța (CYCLADES), în SUA (Merit Network) și altele.
Toate aceste rețele operau pe principiul comutației de pachete (sau comutației asincrone), o tehnică de comunicații digitale care consta în separarea mesajelor în blocuri de dimensiuni reduse (pachete), care sunt ulterior transmise unul câte unul prin rețea, într-o succesiune rapidă, până la receptor, unde sunt reasamblate în forma mesajului inițial.
Ulterior, British Post Office, compania de servicii financiare și de comunicații Western Union International și firma de comunicații Tymnet și-au unit forțele pentru a crea prima rețea de comutație de pachete internațională, International Packet Switched Service (IPSS). Rețeaua s-a extins rapid în Europa și SUA, ajungând, până în 1981, să deservească și Canada, Australia și Hong Kong, iar în anii '90 a devenit o infrastructură extinsă la nivel global.
În paralel, apăruseră și alte tipuri de rețele, mai mult sau mai puțin extinse, ce foloseau tehnologii de comunicație diferite, dar toate creau o infrastructură ce acoperea o mare parte a lumii. Era momentul ca acestea să fie reunite într-o rețea cu adevărat globală, unitară din punct de vedere al funcționării. Totodată, era nevoie de un protocol de rețea — un sistem de reguli și convenții care să guverneze comunicare între dispozitivele atașate la rețea, un fel de limbaj comun pentru toate computerele legate în rețea, astfel încât acestea să poată interacționa. Formatul mesajului, temporizarea, controlul erorilor, inițierea și finalizarea sesiunii de transfer al datelor și multe alte detalii legate de comunicațiile de date erau determinate prin protocolul de rețea.
Un astfel de protocol de rețea realizat în 1974 (RFC 675 — Specification of Internet Transmission Control Program), de către Vinton Cerf, Yogen Dalal și Carl Sunshine, conținea cuvântul internet, prescurtare de la internetworking.
Internetul reprezintă o rețea unitară de computere și alte dispozitive cu adrese computerizate, toate conectate între ele și operând coordonat printr-un ansamblu standardizat de protocoale de transfer de date.
Uneori se confundă noțiunea de internet cu cea de WWW (World Wide Web), dar WWW este numai una dintre aplicațiile internetului, e-mail-ul fiind alta. WWW este un sistem de documente hipertext interconectate, ce pot fi accesate prin internet.
Britanicul Tim Berners-Lee este cel care a inventat World Wide Web, ca o aplicație majoră a Internetului care exista deja. El a elaborat în 1989 o primă propunere în acest sens, iar la 25 decembrie 1990, împreună cu Robert Cailliau (un informatician belgian care lucra la CERN — Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară), a realizat prima comunicare prin intermediul HTTP, un protocol pentru transferul documentelor hipertext.
Primul website din lume a fost construit la CERN, pe teritoriul francez al acestui complex de laboratoare situat la granița dintre Franța și Elveția, și a fost online începând cu 6 august 1991. Odată cu apariția WWW, lumea virtuală s-a deschis și a devenit parte din existența noastră. Mediul virtual a devenit indispensabil, oameni din întreaga lume folosind intensiv imensele resurse și posibilități ale acestuia — comerț, banking online, lectură, socializare, cursuri universitare, muzică, jocuri, filme, comunicarea la distanță.
