Intestinul subţire, căci despre el este vorba, este alcătuit de fapt din mai multe fragmente, anume din duoden, jejun şi ileon. Împreună cu intestinul gros şi stomacul, intestinul subţire formează tractul gastrointestinal. La omul adult, acest intestin are o lungime de circa 6 metri şi o suprafaţă de aproximativ 200 metri pătraţi. După moarte, lungime sa se reduce la jumătatea valorii pe care o avea în timp ce omul era în viaţă.
Pereţii săi interiori sunt căptuşiţi cu vili, formaţiuni care adăpostesc la râdul lor subsecţiuni denumite microvili. Ambele tipuri de formaţiuni au un rol capital în absorbţia nutrienţilor din hrană.
Alimentele deja prelucrate de actul masticaţiei şi enzimele digestive din stomac, sunt apoi dizolvate şi preluate de alte enzime care există doar în intestinul subţire. Unele dintre aceste substanţe şi enzime sunt secretate în lumen, dar altele sunt transportate în intestinul subţire din alte organe precum pancreasul şi ficatul. Funcţia peristaltică sau contracţiile intestinului subţire, este mecanismul care împinge şi deplasează alimentele în acest organ.
Este un proces lent, care permite astfel bolului alimentar să fie prelucrat în timp util de către sucurile digestive. Principalele funcţii ale intestinului subţire pentru organism sunt acelea de digestie, absorbţie, precum şi funcţia imunologică. Aceasta deoarece intestinul subţire adăposteşte şi susţine însăşi sistemul imunitar al organismului. Prezenţa florei bacteriene probiotice de aici contribuie foarte mult la menţinerea în stare funcţională optimă a sistemului imunitar.
Sursă: descopera.ro
