Canonul cel Mare. Cum și când se citește - Postul Mare. În prima săptămâna din Postul Mare se savârseste, în cadrul Pavecernitei Mari, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Acesta este alcătuit din patru părți, și se citește câte una de luni până joi. Integral, Canonul cel Mare se va citi în miercurea din săptămâna a cincea din Postul Mare.
“Esență acestui canon este pocăință, părerea de rău a tuturor credincioșilor și clericilor, monahilor, pentru viață trăită uneori nu întotdeauna în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu și legile evanghelice. Pentru a înțelege foarte bine ce așteaptă Dumnezeu de la noi, în acest Canon, de o frumusețe literară deosebită și foarte profund din punct de vedere duhovnicesc, ne sunt prezentate pilde de smerenie, de căînță, de umilință ale unor sfinți și drepți ai Vechiului Testament, fiecăruia fiindu-ne adresat îndemnul de a calcă pe urmele lor în drumul nostru duhovnicesc spre sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos”, a spus preotul Ionel Popescu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Timișoarei.
Canonul cel Mare. Cine este Sfântul Andrei Criteanul?
Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc în jurul anului 660, sub stăpânire musulmană, într-o familie creștină care i-a dat o educație aleasă. Mai târziu, el devine monah în „Frăția Sfântului Mormânt” de la Ierusalim, fapt pentru care a fost mai târziu supranumit și „Ierusalimiteanul”. Curând devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar în 685, în calitate de delegat al acestuia, semnează la Constantinopol actele Sinodului VI Ecumenic, care a condamnat în 681 erezia monotelita (a unei singure voințe în persoană Domnului nostru Iisus Hristos).
Monahul Andrei rămâne în Constantinopol unde i se încredințează conducerea unei importante opere social-filantropice, în special conducerea unui orfelinat și a unei case pentru bătrâni, lucrare socială foarte populară pentru Biserica bizantină din acea vreme. În anul 692, a fost ales episcop de Gortyna, în Creta.
De aici a primit și numele de „Cretanul” sau „Criteanul”, pe care i l-a dat tradiția bisericească.
Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar. A construit biserici, a înființat mănăstiri, a dezvoltat lucrarea filantropică a Bisericii, s-a ocupat de educația tineretului din eparhia să, a ajutat pe creștinii care au suferit datorită incursiunilor musulmanilor în insula etc. A fost un bun predicator, iar pentru a încuraja participarea poporului la viață liturgică a Bisericii, a compus o mulțime de imne liturgice. El este considerat cel dintâi autor de canoane liturgice, între care cel mai renumit este Canonul cel Mare, care a intrat în cartea Triodul și constituie o piesă liturgică deosebit de importantă pentru perioada Postului Sfintelor Paști, potrivit Patriarhiei Române.
Sfântul Andrei Criteanul a trecut la viață veșnică în anul 740, pe când se întorcea de la Constantinopol spre Cretă. De aceea, mormântul sau se află nu în Creta, ci în localitatea Eresos din insula Mitilina – Lesbos.
Ce este Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Canonul cel Mare este un canon de pocăință, adică un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcătuit din 9 cântări bogate, compuse la rândul lor din stihiri scurte de pocăînță, ritmate de invocația „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului.
Canoanele liturgice au apărut la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului al VIII-lea, înlocuind în mare măsură imnele liturgice numite „Condac”. Totuși, între cântărea a 6-a și a 7-a a fiecărui Canon se mai păstrează un Condac urmat de un Icos. Canoanele au fost compuse la început de creștini sirieni elinizati din Palestina, sunt mai sobre din punct de vedere muzical și au un conținut teologic mai accentuat.
Canonul liturgic are nouă cântări mai lungi formate din multe stihiri scurte, iar aceste nouă intercalau la început cele nouă cântări biblice folosite în viață liturgică răsăriteană.
Canonul cel Mare. Cum și când se citește. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul se cânta pe glasul al 6-lea, muzică tristă și lînă. Irmosul se cânta de două ori, la începutul și la sfârșitul cantarii. Rugăciunea „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!” este însoțită de metanie mică și de semnul sfintei cruci. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește pe fragmente în prima săptămâna a Postului Sfintelor Paști, în zilele de luni, marți, miercuri și joi, la Pavecerniță; iar în întregime se citește joi din săptămâna a 5-a a Postului Sfintelor Paști, la Pavecerniță, scrie crestinortodox.ro.
Canonul cel Mare. Ce conține. Acest bogat și frumos canon este deodată meditație biblică și rugăciune de pocăință. Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un dialog al omului păcătos cu propria să conștiința, luminată de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocăiește plânge că nu a urmat pildă luminoasă a drepților virtuoși, ci robia patimilor arătate în mulți păcătoși, dintre care unii nu s-au pocăit, iar alții s-au mântuit tocmai fiindcă s-au pocăit.
Cu inima plină de smerenia vameșului, cu strigătul de iertare al fiului risipitor și cu gândul la înfricoșătoarea judecată, despre care vorbesc Evangheliile primelor trei duminici ale Triodului, autorul Canonului cel Mare ne arată deodată durerea și puterea pocăînței, leac și lumina a învierii sufletului din moartea păcatului. Rugăciunea vameșului „Dumnezeule, miluiește-mă pe mine păcătosul!” devine, în Canonul Sfântului Andrei Criteanul, ritmul și respirația pocăînței în staruitorul stih: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”
Pocăința-rugăciune a fiului risipitor: „Părinte, greșit-am la cer și înaintea ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primește-mă că pe una din slugile tale!” ia accentul unui regret nesfârșit pentru păcat, că pierdere și moarte a sufletului care valorează mai mult decât toată lumea materială: „Ia aminte, Cerule, și voi grai; pamantule, primește în urechi glasul celui ce se pocăiește lui Dumnezeu și-L laudă pe Dansul.” (Cântărea a 2-a, 2)
Marii păcătoși care s-au pocăit și s-au ridicat din păcat și patimi devin nu numai dascăli ai pocăinței pentru întreagă Biserica, ci și rugători pentru cei care se lupta cu păcatul sau se curată de el prin pocăînță. Astfel, Cuvioasa Maria Egipteanca este invocată în Canonul cel Mare în stihul: "Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii!" Iar mai târziu, Biserica a adăugat in Canonul Sfântului Andrei Criteanul și stihul-rugăciune adresat lui însuși: "Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii!"
Rugăciunile din Canonul cel Mare adresate Maicii Domnului și Sfinților Apostoli arată, în general, legătura dintre pocăință și înviere, dintre vremea Postului și sărbătoarea Paștilor, potrivit ÎPS Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Citește continuarea pe sfatulparintilor.ro
