Scriitor, scenograf, pictor, actor și regizor deopotrivă, Fo rămâne celebru pentru tăioasele sale satire politice ce pot fi savurate în opere precum "Morte accidentale di un anarchico" (Moartea accidentală a unui anarhist), "La marijuana della mamma e la piů bella" (Marijuana de la mama e cea mai bună) sau "Il diavolo con le zinne" (Diavolul cu țâțe).
Artist complet, Dario Fo declara cu ironie într-un interviu din 1962: "Autorii neagă că aș fi un autor. Actorii neagă că aș fi un actor. Autorii îmi spun: tu ești un actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu ești un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolereaza".
În motivația care însoțește decizia acordării premiului Nobel pentru Literatură din 1997 lui Dario Fo, Academia suedeză precizează : "...pentru că, urmând tradiția bufonilor de la curțile medievale, ia în râs puterea și le restituie celor asupriți demnitatea".
