Agenția RADOR/AGERPRES, 10 noiembrie 1940, ora 10,30 — ''Mișcarea seismică de intensitate nouă spre zece s-a resimțit patruzeci de secunde în București, duminică dimineața la ora 3 și 40 de minute. Seismul a avut epicentrul în Munții Vrancei unde se află vechi vulcani stinși. Un bloc de nouă etaje din centrul Capitalei a căzut la sol. Există un număr neprecizat de victime. Multe alte case au avut de suferit, mai ales la acoperiș. Acest seism se aseamănă cu cel înregistrat în România în 1938''.
Epicentrul său a fost localizat în zona Vrancea, la o adâncime de 133 km. Urmările cele mai grave s-au semnalat în sudul și centrul Moldovei, dar și în nord-estul Munteniei. Orașul Panciu a fost distrus în proporție de 90%. De asemenea, orașele Focșani, Galați, Mărășești, Tecuci și Iași au suferit distrugeri mari.
Încă de la începutul anului 1940, în zonă s-au produs mai multe cutremure, cu magnitudini cuprinse între 4,0-5,5 și care au a avut loc la adâncimi mari, de 130-160 km.
Seismul a avut mai multe replici, încă din primele momente, dintre care șase au atins magnitudini de peste 5,0. Cea mai puternică replică s-a înregistrat în dimineața zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8.34, având magnitudinea 5,5 grade, intensitatea maximă VI, adâncimea focală 150 km, replică ce a fost, se pare, resimțită ușor și la București. Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940, după care s-a stins treptat.
