Oamenii de ştiinţă spun că ruptura ar putea însemna că Wilkins este pe punctul să se topească şi aduce dovezi suplimentare despre schimbările rapide ce au loc în regiune.
Aflată în vestul Peninsulei Antarctica, calota Wilkins a început să se retragă din 1990. Pierderea podului va permite gheţii să se mişte liberă printre insulele Charcot şi Latady, până în ocean.
Imaginile satelitare ale calotei glaciare Wilkins din Peninsula Antarctică arată cum gheaţa a cedat brusc.
Fotografia realizată din satelit, de către European Space Agency (ESA), arată că o fâşie de gheaţă, lungă de 40 km, ce ţinea calota Wilkins legată de continent, s-a rupt în punctul cel mai strâmt, de doar 500 de metri lăţime.
"Este incredibil. Acum două zile, fâşia era intactă", a declarat David Vaughn, un glaciolog de la British Antarctic Survey.
Wilkins, de mărimea Jamaicăi sau a statului american Connecticut, este una din cele zece calote care s-au micşorat sau s-au dezmembrat în ultimii ani în Peninsula Antarctica, unde temperaturile au crescut din cauza încălzirii globale.
Această topire lasă în locul podului o mulţime de iceberguri în derivă.
"Insula Charcot va fi pentru prima oară în istorie o insulă adevărată!", a exclamat Vaughn.
"Credem că încălzirea Peninsulei Antarctica este legată de schimbările climatice de la nivel global, dar nu suntem absolut siguri", a precizat glaciologul.
Pierderea calotei glaciare nu afectează nivelul mării - gheaţa care pluteşte se contractă şi astfel nu creşte nivelul. Dar pierderea ei poate permite gheţarilor de pe continent să alunece mai repede în mare, adăugând apa lor în oceane.