Primul şi cel mai important motiv este criza. Pentru prima dată în istoria Europei unite există o problemă care afectează toate statele membre. Cetăţenii Uniunii încep să înţeleagă faptul că mai bine de jumătate din măsurile care îi vizează sunt luate la Bruxelles şi Strasbourg.
Un al doilea motiv îl reprezintă mişcările radicale europene. Un absenteism major la votul din iunie ar face ca partidele de extremă dreapta, anti-capitaliste sau ultranaţionaliste, cu un electorat mai mic, dar foarte disciplinat, să aibă o pondere mult mai mare în forul legislativ. Şi viitorul lui Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, acuzat de servilism faţă de marile puteri ale Uniunii, stă, indirect, în voturile exprimate luna viitoare.
Alte motive: de Parlamentul European depind în bună măsură deciziile privind viitorul energetic şi ecologic al Europei, controversata primire a Turciei în Uniunea Europeană şi viitorul Tratatului de la Lisabona. Legitimitatea instituţiilor europene în ochii proprilor cetăţeni şi imaginea de unitate transnaţională transmisă ţărilor aspirante la statutul de membru sunt alte două motive identificate de Paul Taylor.
Nu în ultimul rând, conchide editorialistul Reuters, europenii ar trebui să lupte, prin vot, împotriva abuzurilor şi privilegiilor nejustificate ale europarlamentarilor, adesea acuzaţi că stau degeaba pe banii contribuabilului european.
