Eşalniţa, Mehedinţi. Pereţii de granit veghează asupra unui brâu albastru verzui. Iar apa e când liniștită, când bolborosește vorbe numai de ea știute. Doar e la Cazane, unde curenții din adâncuri nu sunt deloc cuminți.
De aici începe și povestea noastră. A pescarilor amatori! Noroc că am luat cu noi adevărații experți. Lansete, mulinete, juvelnice! Suntem dotați!
Malul se face din ce în ce mai mic. Speranțele cresc însă! O manevră rapidă și ieșim din canalul principal. Ascunși prin desișul frunzelor și aproape ca niște statui, pescarii își așteaptă cu răbdare prada.
În sfarșit ajungem. Iar muntele parcă ne așteaptă, gătit ca de sărbătoare. Suntem pe cont propriu! Ca să le facem pe toate cum se cuvine, mai întâi montăm cortul. Sa facem si focul, daca prindem ceva să sară direct
in ceaun.
Câți pescari - atâtea metode. În timp ce unii se tot mută din loc în loc, alții înlemnesc într-o zonă și își păzesc uneltele de la distanță. Niciunul nu scapă însă vreo mișcare a plutei. Iar momeala este esențială.
Nu trece mult...și prima captură! Alții însă...își așteaptă norocul... Aruncăm iar undițele. Timpul se scurge prea încet pentru răbdarea noastră. Iar norocul s-a mutat la vecini. Să-ți păstrezi optimismul este însă esențial.
Deja se întunecă, iar noi n-avem succes. Jarul care mocnește încet așteaptă și el... Așa că ne orientăm, doar suntem pescari...experimentați.
