Demisia domnisoarei Elena Basescu din PDL este cel mai spectaculos gest politic al saptamanii, mult mai discutat si mai comentat decat dublarea ajutorului acordat de UE pentru tarile Europei de Est sau decat confruntarea Tariceanu-Antonescu pentru conducerea PNL-ului. Decizia tinerei politiciene vine pe tensiunea creata de doamna Mungiu-Pippidi, care a conditionat prezenta ei pe listele PDL-ului de absenta fiicei presedintelui de pe aceste liste. Rezultatul este pur romanesc, pana la urma nici una nu mai candideaza sub flamura generoasa a partidului de guvernamant. Fiica presedintelui ramane totusi in joc, dar ca independenta, spre linistea populatiei deja panicata de criza. Retragerea ei din cursa pentru europarlamentare ar fi fost deja prea mult.
Se indoieste oare cineva ca Elena Basescu nu va obtine cele 100.000 de semnaturi necesare depunerii candidaturii? M-as mira. Demisia aceasta este un act teatral specific, de altfel, politicii de pe la noi. E un fel de "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Adica, "Elena, fa-te ca demisionezi!". E hazliu rau. Noi traim in tara lui "Fa-te...". Este si-o vorba populara: "Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc". Exact asta este. Toti ne facem. Este jocul nostru national: facutul. Facutul de-a demisiona, facutul de-a munci, facutul de-a guverna...