Guvernul britanic a anunţat, luni, că nu va oferi concesii pentru Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord după Brexit, iar guvernele regionale sunt preocupate de faptul că vor pierde anumite puteri după o realiniere constituţională.
Aceste trei administraţii descentralizate nu au drept de veto asupra legislaţiei pentru Brexit, dar ignorarea apelurilor acestora riscă să agraveze relaţiile deja tensionate, să accentueze naţionalismul în Scoţia şi să complice procesul de ieşire din Uniunea Europeană, scrie Mediafax.
"Nu voi aproba ceva care în mod clar subminează întreaga fundaţie pe care se construieşte descentralizarea. Încercăm pur şi simplu să protejăm puterile pe care le are Parlamentul scoţian - în privinţa unor aspecte precum agricultura, pescuitul, politica de mediu, standardele alimentare, justiţia, sănătatea. Toate acestea sunt responsabilităţi curente ale Parlamentului scoţian. În prezent, trebuie să exercităm aceste competenţe în limitele legislaţiei europene. Dar după Brexit, în ceea ce priveşte reglementarea descentralizării, aceste puteri ar trebui să revină Parlamentului scoţian şi modul în care le exercităm ar trebui să depindă de noi', a spus Nicola Sturgeon, al cărei partid susţine independenţa Scoţiei.
Premierul scoţian a acceptat că, în unele cazuri, ar trebui să existe sisteme comune de reglementare, dar a insistat că acestea trebuie să fie convenite între guvernul britanic şi administraţiile descentralizate - nu poate fi impusă de către guvernul de la Londra.
Ministrul britanic pentru Biroul Cabinetului, David Lidington, a anunţat că "vasta majoritate" a prerogativelor de reglementare după Brexit vor reveni la Edinburgh, Cardiff şi Belfast, iar guvernul de la Londra se va implica doar pentru elaborarea unui cadru unic pentru Regatul Unit. Lidington a pus accent pe menţinerea unei "pieţe comune britanice", fapt ce presupune controlul autorităţilor de la Londra privind etichetarea produselor alimentare şi normele de igienă.
Nicola Sturgeon consideră că această propunere a guvernului Theresei May reprezintă de fapt un drept de veto asupra modului în care Parlamentul scoţian îşi poate exercita puterea.
