Şapte persoane, între care un avocat, trimişi în judecată de DIICOT pentru trafic de persoane

Începând cu anul 2006, Ioannis Piripitsis, administratorul unei societăţi din Cipru, ce nu avea ca obiect de activitate recrutarea şi plasarea forţei de muncă, a iniţiat un grup infracţional organizat, împreună cu Mariea Poclid, Elisabeta Petruţa Sofianu, Elena Mihaela Diaconu şi Niculina Enescu, în scopul înşelării şi exploatării unor cetăţeni români, dispuşi să muncească în Cipru. Inculpatul cipriot i-a determinat pe co-inculpaţii români să racoleze cât mai multe persoane, prin folosirea aparenţei de legalitate şi seriozitate a contractelor de muncă puse la dispoziţia celor interesaţi şi să le creeze convingerea  victimelor că în Cipru vor beneficia de condiţii superioare de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

Din toamna anului 2006 au aderat la grupul infracţional şi Dumitru Stoica, Dumitru Ursu şi Adrian Toderaşcu, acesta din urmă având calitatea de avocat.

Inculpaţii români, administratori sau asociaţi ai unor firme de recrutare şi plasare a forţei de muncă, postau anunţuri publicitare, sub diferite forme, prin care ofereau locuri de muncă atractive în străinătate, pentru diferite meserii. Victimele se deplasau la sediile firmelor şi, după ce se stabilea calificarea fiecărei persoane, inculpaţii le prezentau oferte de muncă avantajoase doar pentru Cipru, cu un salariu ce varia între 500 şi 1.400 de euro pe lună, cazare şi uneori masa asigurate şi program de lucru de 8 ore pe zi, se arată în comunicat.

Contractele de muncă semnate de victime cu aşa-zisul angajator cipriot erau în realitate nule, deoarece firmele acestuia nu aveau ca obiect de activitate recrutare şi plasare forţă de muncă, iar potrivit legislaţiei cipriote, orice contract de muncă încheiat în România nu este valabil pe teritoriul Republicii Cipru.

Inculpaţii se ocupau de transportul victimelor până la aeroportul Henri Coandă, iar apoi până în Larnaca, iar pe teritoriul statului cipriot, Ioannis Piripitsis organiza transportul victimelor de la aeroport la sediul firmei, apoi aservirea acestora, prin deposedarea de actele de identitate şi de contractele de muncă semnate în ţară. Odată ajunse în Cipru, victimele se aflau într-o stare de dependenţă faţă de inculpaţi, deoarece nu cunoşteau limba, nu aveau acte de identitate, nu aveau venituri, erau cazate în locuri insalubre şi trăiau la limita subzistenţei. În situaţia în care îşi manifestau nemulţumirea sau solicitau sprijinul inculpaţilor pentru a se întoarce în ţară, părţilor vătămate li se amintea că au datorii şi, uneori, erau ameninţate şi agresate, astfel că nu puteau decât să urmeze conduita impusă de traficanţi. Angajatorii nu respectau normele legale privind salarizarea, sănătatea şi condiţiile de muncă. După ce reuşeau anihilarea libertăţii de mişcare a victimelor, inculpaţii organizau, în incinta firmei cipriote, aşa-zisa repartizare a forţei de muncă, persoanele vătămate fiind de fapt vândute adevăraţilor angajatori, rare fiind cazurile în care victimele lucrau pentru meseriile pe care le cunoşteau şi le negociaseră în ţară sau în condiţiile stipulate în contractele semnate.

În cauză au fost audiate peste 60 de victime, inculpaţii obţinând în urma traficării acestora, sumele de 179.549 euro şi 29.860 lei.