Iar pentru a da greutate afirmaţiilor sale, autorul articolului "România Mare sau Hiena, subspecia est-europeană" face ceea ce el numeşte "o incursiune în istorie".
România ca stat a apărut în 1877, scrie timer.od.ua, când în fruntea Principatelor Unite ale Valahiei şi Moldovei a fost încoronat regele Carol I. Noul stat, prin însăşi denumirea sa, România, îşi sublinia descendenţa din Imperiul Roman, care existase cu 1.500 de ani mai devreme.
Portalul notează ironic că o descendenţă îndepărtată exista
totuşi - actualul teritoriul al României a fost folosit de romani ca
loc de surghiun pentru concetăţenii lor certaţi cu legea - un gen de
loc de exil cum era insula Sahalin (din vecinătatea Japoniei - n.red.)
pentru Imperiul Rus - o fundătură îndepărtată, salbatică şi rece. Deci,
într-o anumită măsură, românii aveau legătură cu Roma - o parte din
strămoşii lor erau ocnaşi exilaţi, scrie publicaţia ucraineană.
În 1878 regatul a primit primul supliment teritorial - pentru
susţinerea morală a Rusiei în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878
a primit Dobrogea de Nord. Picanteria situaţiei constă din faptul că la
începutul războiului Principatul unit era vasal al Imperiului Otoman
şi, teoretic, trebuia să-i susţină pe turci. Aşadar, prima anexare
teritorială era de fapt o plată pentru trădare - românii au ales
momentul când suveranul slăbit a ajuns în stare de război şi au smuls o
parte din teritoriul acestuia, linguşindu-se în acelaşi timp pe lângă
un nou suveran, scrie autorul articolului postat pe timer.od.ua.
Următoarea anexare a fost aşteptată de România tocmai 35 de ani - până
în 1913. În sud-vestul ţării se desfăşura cel de al doilea război
balcanic, iar Bulgaria lupta concomitent împotriva Serbiei, Greciei şi
a Imperiului Otoman - întreaga armată bulgară era prinsă pe numeroase
fronturi. Anume acest moment a fost ales de România pentru a-l lovi pe
vecin pe la spate - fără să întâmpine vreo rezistenţă, armata română a
trecut frontiera şi a avansat pâna în apropiere de Sofia. Bulgaria nu
avea altceva de făcut decât să capituleze. Conforma tratatului de la
Bucureşti, România a primit de la Bulgaria Dobrogea de Sud. Aşadar, a
doua anexare teritorială a venit în urma loviturii neanunţate, pe la
spate, date unei ţări care la acel moment lupta din răsputeri cu forţe
ale inamicului ce o depăşeau cu mult.
În anul următor - 1914 - a început Primul Război Mondial, însă Bucureştiul nu se grăbea să ia parte. El aştepta şi se târguia. Şi doar după ce Antanta a promis românilor Transilvania care aparţinea Ungariei armata română a început manevrele militare. Rezultatele acestora au fost jalnice - în patru luni "urmaşii romanilor" au pierdut partea cea mai mare a teritoriului său, inclusiv capitala - Bucureştiul. Iar la 7 mai 1918 chiar au semnat un armistiţiu cu Germania şi aliaţii acesteia. Şi doar succesul trupelor Antantei în Balcani din toamna anului 1918, care au determinat transferul trupelor germane şi austriece spre vest, a permis românilor să reintre în război.
Ei au făcut acest lucru la 10
noiembrie 1918 - exact cu 24 de ore înainte de încheierea Primului
Război Mondial. De altfel, scrie site-ul ucrainean, pe români nici
nu-i preocupa prea mult războiul mondial - ei erau interesaţi de noi
teritorii, fără să ţină cont cui aparţin acestea - duşmanilor sau
prietenilor de altădată. Încă din ianuarie 1918 armata română,
folosindu-se de războiul civil şi de anarhia de pe teritoriul fostului
aliat - Rusia - trece Dunărea şi Prutul, ajunge la Nistru, ocupă
Basarabia şi o anexează la sfârşitul lunii noiembrie. La începutul
anului 1919 aceeaşi soartă era împărtăţită şi de o parte a Austriei -
ducatul Bucovina. Iar pentru Transilvania lupta a durat până în august
1919, însă şi aceasta a fost acaparată. De notat că pe niciunul din
teritoriile menţionate românii nu constituiau o majoritate etnică,
având maxim 35 la sută, susţine publicaţia ucraineană. Astfel, sub
lozinca "unirii tuturor românilor" şi folosid slăbiciunea vecinilor,
România a rupt din ei bucăţi din teritoriu, iar legalitatea acestor
anexări este contestabilă.
"Pai şi nu este asta o hienă?", se întreabă sarcastic, ca o concluzie a
istoriei repovestite, portalul timer.od.ua.
Pe teritoriile acaparate, mai scrie publicaţia, a început imediat
românizarea intensă. De exemplu, în Basarabia în 1918 a fost adoptată o
lege a naţionalizării conform căreia toţi locuitorii Basarabiei
deveneau supuşi ai României şi erau obligaţi să vorbească şi să scrie
în limba română. Exilarea limbii ruse din sfera oficială a avut
repercusiuni în primul rând asupra miilor de funcţionari şi angajaţi.
Potrivit unor estimări, zeci de mii de familii de cinovnici
(funcţionari ai statului - n.r.) concediaţi din cauza necunoaşterii
limbii sau din motive politice au rămas fără vreo sursă de existenţă.
Procese similare aveau loc şi în Transilvania şi în Bucovina. Populaţia
locală răspundea prin revolte armate, care erau înăbuşite de armata
română regulată. Adică prosperarea în comun cu populaţia teritoriilor
anexate a eşuat în mod evident, simte nevoia să explice publicaţia
ucraineană.
"Însă şi pentru hiene vin uneori vremuri grele şi asta pentru că cei
care deţin puterea în această lume nu au nici pe de parte întotdeauna
nevoie de ele", îşi încheie portalul de la Odesa timer.od.ua articolul
în care dă o interpretare proprie istoriei României.
Virulentul articol la adresa României publicat de acest site intervine
în condiţiile în care în ultimele zile s-au intensificat declaraţiile
acide dinspre presa sau diverşi politicieni de la Kiev înspre
Bucureşti. Atacurile au fost stârnite de o declaraţie a preşedintelui
Traian Băsescu făcută recent la Piatra Neamţ în care explica de ce
România nu poate semna un acord de frontieră cu Republica Moldova
- România consideră inutilă semnarea unui tratat de frontieră "care să
facă din şeful statului român un partener al lui Ribbentrop şi al lui
Molotov", a spus Băsescu, subliniind că acest demers ar fi împotriva
obligaţiilor asumate de statul român. Declaraţia a stârnit nemulţumirea
Chişinăului, dar şi critici din partea ministrului ucrainean al
apărării, Iuri Ehanurov.
Luni, Partidul Comunist din Ucraina a afirmat că declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu reprezintă un pericol pentru integritatea teritorială a Ucrainei, pentru că în acest fel preşedintele Băsescu formulează revendicări teritoriale asupra teritoriilor statelor vecine României.
