N-am auzit ca Mircea Geoană să mai fi făcut vreo faptă politică de la demisia din CSAT, petrecută în urmă cu aproape o lună şi jumate. În timpul scurs de atunci, s-a remarcat public prin îndemnul „Daţi, măi, în ei, că sunt vraişte!” (în şedinţa înregistrată clandestin pe bandă, în care pesediştii şi-au vărsat focul pe pedelişti) şi prin aniversarea a 51 de ani de viaţă, la Teatrul Bulandra, pe 14 iulie. O zi serbată precum nobilii de odinioară, care-şi adunau curtea, chemau saltimbancii şi actorii să-i distreze, dacă nu jucau ei înşişi rolul lui Apollo, într-un montaj alegoric.
Şi-a dorit o aniversare culturală şi „fără ostentaţie”. Prima parte i-a ieşit, dar a doua deloc. Căci nimic nu este mai strident financiar şi mai ostentativ cultural decât închirierea pentru uz privat a unui teatru de mare tradiţie, comandarea unui spectacol în vogă, invitarea a două sute de persoane să-l urmărească şi să guste, după aceea, trataţia din foaier.
Dacă-l punem la socoteală şi pe Radu Mazăre, în sacou verde pestriţ, la braţ cu o blondă în mini sclipicioasă, pe Marian Vanghelie şi alţi „tinichigii” (în sensul băsescian de inşi aplicaţi, utili, nefilosofi ) din PSD prezenţi la eveniment, aerul intelectual al reuniunii se mai rarefiază. Spectatorul social-democrat, lăsat pe dinafară, s-a simţit, poate, debusolat, văzând cum liderul său de stânga trăieşte pe picior mare, de dreapta.