De când e lumea şi pământul dracul n-a avut nevoie de paşaport fiindcă, poliglot şi multinaţional, peste tot pe unde a umblat s-a simţit ca la el acasă, deşi e posibil ca un loc de origine să fi avut domnia sa, din moment ce încă din Evul Mediu „la mama dracului“ se zicea „zum Teufel in der Walachei“.
Misticoizii de servici ai societăţii civile dâmboviţene i-au jignit zilele astea inteligenţa, închipuindu-şi că Nosferatu e nevoit să se joace de-a chiriaşul acolo unde e demult proprietar, adică să recurgă la chichiţe funcţionăreşti ca să-şi pună însemnul cifrat pe petecul de hârtie cu care ne vom legitima de-acum încolo prin negrele străinătăţuri.