Mii de funcţionari publici din toată ţara au dat şi au picat într-un minut un concurs de menţinere pe post. Examenul n-a avut nicio legătură cu studiile, pregătirea profesională sau rezultatele obţinute în carieră. Singura probă, a constat în prezentarea carnetului de partid corespunzător. În minutul de concurs, premierul Boc şi-a potrivit cravata, şi-a potrivit scaunul, şi-a potrivit stiloul şi a semnat o ordonanţă de urgenţă prin care şefii serviciilor deconcentrate, funcţionari de carieră, vor fi înlocuiţi cu oameni numiţi cu sprijin politic. „Să lăsăm ipocrizia la o parte, aşa se întâmpla şi până acum, avem nevoie de sânge proaspăt, avem nevoie de oameni care să facă politica noastră în teritoriu”, sunt justificările scoase pe TV de pedelişti şi pesedişti.
Corect, aşa se întâmpla şi până acum, dar nu la o scară atât de mare şi cu atâta rapiditate. Asta nu pentru că foştii guvernanţi ar fi avut mai multe scrupule decât cei de azi. Pur şi simplu, exista o mică piedică numită Legea funcţionarului public. În trecut, ca să fenteze legea, se făceau tot felul de controale obositoare, se dădeau sancţiuni pentru management neperformant, ca să se respecte măcar formal Codul Muncii. Dar controalele, sancţiunile şi demiterile puteau fi contestate în instanţă, iar acolo apăreau surprize.