La Brateiu, lângă Mediaş, două familii de ţigani şi-au logodit pruncii. Maria, viitoarea mireasă, avea trei ani, iar Victor, cinci. Pentru ţiganii căldărari, logodirea pruncilor înseamnă tradiţie şi afaceri. Alianţa este negociată de unchi sau de bunici. Arvuna se scade din negocierea finală, „la nunta cu popă”.
Multe dintre basmele româneşti încep cu astfel de înţelegeri şi promisiuni, când fătului care plânge i se făgăduieşte Ileana Cosânzeana sau Kira Kiralina. Ca să-şi păstreze bine închegată comunitatea, căldărarii fac, la rându-le, astfel de înţelegeri până la nivelul de veri de-al treilea.
Uliţa căldărarilor
La Brateiu, comunitatea căldărarilor nu este cea mai numeroasă. Sunt cam 100 de familii. Mai numeroşi decât ei sunt ţiganii de casă (băieşii) cum li se spune. Cei mai avuţi le au impozante, pe două nivele, cu turnuleţe gen pagode.