Satul Vintileasca este situat la o altitudine de 900 de metri. Deşi nu pare a fi greu de ajuns acolo, drumul anevoios, mai degrabă un fel de cărare tainică pentru sălbăticiuni, ne obligă să dăm maşina de oraş pe una de teren.
Deşi nu departe viaţa pulsează la intensitate maximă, la Vintileasca timpul parcă s-a oprit în loc. Pe uliţele acoperite de zăpadă, rar vezi câte un om care îşi mână liniştit carul cu boi.
Pornim pe potecile acoperite de omăt către masivul Piatra. Pe drum îl întâlnim pe nea Simion, care ne dezvăluie misterul pietrelor de la poalele muntelui.
Paşii ne poartă apoi către izvoarele despre ale căror ape oamenii locului spun că sunt tămăduitoare.
Un alt loc de legendă este Lacul fără Fund. N-o fi având el fund, însă lacul are cu siguranţă mult peşte. Chiar şi în timpul iernii, găseşti la mal pescari mulţumiţi de pradă.
După o plimbare atât de lungă, nimic nu e mai potrivit decât o masă copioasă. Iar tanti Miti are oricând uşa deschisă pentru drumeţul ostenit.
La tanti Miti poţi să înoptezi pentru numai 40 de lei. Şi drept să spunem când am văzut încăperile primitoare şi călduroase nu am aşteptat de două ori invitaţia. Mai ales că, odată ajuns la Vintileasca, îţi vine destul de greu să te dai plecat.