Femeile se antrenează în centre speciale, construite după asemănarea unei case saudite, pentru a face faţă cerinţelor de la noile locuri de muncă. Dorinţa lor de emigrare este de înţeles: în Indonezia ar câştiga doar 50 de dolari pe lună, în timp ce în Arabia Saudită câştigă 200 de dolari pe lună.
Pentru aceşti bani, femeile sunt supuse unui adevărat calvar. Unora dintre ele patronii le confiscă paşapoartele şi nu le mai plătesc. Altele însă ajung chiar să fie supuse torturii.
Este şi cazul lui Keni Binti Carda. Cicatricele femeii stau mărturie pentru violenţela care a fost supusă de patron, pe vremea când lucra în Arabia Saudită. Keni povesteşte că i-au fost smulşi dinţii cu cleştii, că a fost atacată cu foarfeca şi arsă cu fierul de călcat pentru că nu lucra destul de repede.
Organizaţia Naţiunilor Unite arată că munca peste hotare poate aduce o îmbunătăţire a nivelului de trai al imigrantului. Totuşi, Organizaţia cere guvernelor să se asigure că imigranţii primesc aceleaşi drepturi şi aceeaşi protecţie ca angajaţii locali.
