Satul Ohaba se întinde la poalele Făgăraşilor. E un loc liniştit, mai
ales că e locuit aproape numai de bătrâni. Feciorii satului sunt toţi
duşi la muncă, în străinătate.
Demult, aproape fiecare sat din Ţara Făgăraşului avea moara lui. Pe
rînd, vechile instalaţii ţărăneşti de măcinat s-au ruinat şi au
dispărut. A mai rămas una singură, aici, în Ohaba. E cea mai frumoasă
şi mai veche moară de apă din Ţara Făgăraşului şi merge la fel de bine
ca acum 150 de ani, când a fost pornită pentru prima dată.
Moara funcţionează fără întrerupere de la 1870 , 4 generaţii
de morari au morărit fără să schimbe piesele originale, iar pietrele
care macină grăunţele sunt aduse din Franţa, de la Lyon.
Cum morăritul nu mai este demult o afacere profitabilă, proprietarii au
amenajat in jurul "Morii cu noroc" o pensiune rustică, amenajată cu
obiecte traditionale şi piese de mobilier vechi. Curtea a fost
impânzită cu flori şi viţă de vie, un loc numai bun de odihnă.
Cu părere de rău părăsim Moara cu Noroc. O apucăm pe un drum de ţară,
străjuit de fâneţe şi livezi, care ne duce spre inima munţilor Făgăraş.
Peisajul este atât de frumos încât îţi taie respiraţia. Poposim la una din cabanele de pe Valea Strâmbei. Peisajul şi aerul curat de munte parcă nu te lasă să pleci. O luăm
toutşi agale spre casă, mulţumiţi că am petrecut o zi de sfârşit de
vară perfectă!
În inima Făgăraşului se află cea mai veche şi mai fumoasă moară cu apă din Transilvania
