Raportul de ţară din acest an a arătat mai mult ca oricând că el se adresează doar clasei politice şi că nu are nimic comun cu românul simplu. Ca de obicei, Comisia Europeană(CE) nu s-a oprit deloc asupra realităţilor de zi cu zi, asupra problemelor concrete cu care se confruntă cetăţeanul. Acesta este prea puţin sau chiar deloc interesat de modul în care îşi tergiversează dosarele penale Adrian Năstase şi Gheorghe Copos sau de faptul că Parlamentul cu mare greutate discută aprobarea începerii urmăririi penale a senatorilor şi deputaţilor. Cât despre voinţa politică de a lupta cu marea corupţie, sintagma aceasta a devenit deja un şablon lipsit de conţinut.
Pentru ca românul să creadă că Bruxelles-ul ştie că el există, că îi pasă de problemele lui şi că le cunoaşte, altfel ar fi trebuit să arate raportul de ţară. Ar fi trebuit să vorbească despre umilinţele la care este supus un cetăţean atunci când este nevoit să intre în contact cu Justiţia din România pentru indiferent ce fel de problemă, de la o banală amendă rutieră până la un partaj sau un proces penal. Procese care durează ani de zile, soluţii diferite date în acelaşi dosar de instanţe diferite, magistraţi incompetenţi care interpretează probele după ureche, săli de judecată strâmte, mizere şi neaerisite, o birocraţie absurdă prin care trebuie să treci ca să obţii o fotocopie dintr-un dosar etc. Acestea sunt doar o parte din problemele cotidiene ale românului. El nu are nici o treabă cu ANI, o instituţie care răsfoieşte ziarele, caută articole despre averile demnitarilor, după care face sesizări la parchet, suprapunându-se astfel peste ceea ce procurorii făceau oricum.
