Reactivarea cu spume a unei clauze imprescriptibile: discuţiile de primăvară şi de toamnă, de obicei fără cauză şi fără urmări, despre justiţie.
Ele au loc înainte de intrarea în UE, pe larg, cu ample gesturi fondatoare: apar Parchete anticorupţie, se iau angajamente solemne, se schimbă miniştri mai statali cu unii mai justiţiari, se măresc pensiile judecătorilor, se multiplică exponenţial numărul avocaţilor, se camuflează subordonarea procurorilor. Urmează o perioadă de graţie, în care, odată membri în UE, cu cât se schimbă mai mult lucrurile în justiţie, cu atât ele rămân mai neclintite.
Îngrijoraţi, anglo-saxoni şi germanici posaci, pentru că odată cu laptele mamei lor au înghiţit şi un simţ al dreptăţii intratabil, care le stă în gât când privesc înspre ţărişoara „of choice”, nu ştiu cum să mai inventeze nuanţe suplimentare de tortură psiho-financiară.
Ba că avem prea puţini miniştri arestaţi, ba că Parlamentul se confundă cu Avocatul Poporului în serviciul mafiei politice, ba că Predoiu ar fi mai bun sau nu autor de coduri decât Hammurabi sau Napoleon. În acest moment, între o activare şi o reactivare, pe fondul nostru mioritic impasibil, unde dreptatea, crima, pedeapsa, răsplata şi măsura rămân imanente, apare, oarecum la comanda unei stafii euroide care dă târcoale bastioanelor fărădelegii, dna Monica Macovei. Din rărunchii Carpaţilor tradiţionali, baciul ungurean Frunda, antitătarul de profesie Severin şi prezidenţiabilul de vocaţie mică şi fragilă, Geoană, răcnesc. Li se alătură veşnicul şi, prin contrast şi subdezvoltarea tinerilor turci, în sfârşit fascinantul Ion Iliescu, în apărarea patriei ameninţate.
