Biscuiţi şi batoane de ciocolată, multe păstrate în acelaşi ambalaj de carton din epoca comunistă, au reapărut pe rafturile magazinelor, concurând serios mai noile mărci "capitaliste" consacrate. "De câţiva ani, asistăm la o tendinţă de revitalizare a mărcilor din epoca comunistă. Ne trezesc nostalgia, pentru că ne amintesc de tinereţe", comentează sociologul român Mircea Kivu.
"Acestea
produse mă fac să mă gândesc la copilăria mea. Prefer întotdeauna un
baton de ciocolată Szerencsi unui Mars. Pentru mine, are un gust mai
bun, o calitate mai bună şi, mai ales, îmi trezeşte bune amintiri",
spune Tamas Pickarczyk, o vânzătoarea de maşini din Ungaria, în vîrstă
de 27 de ani.
Pentru Ivan Petrov, un student bulgar, ambalajul
face tot farmecul: "Ador Detska-Zakouska (marcă de biscuiţi -n.r.), nu doar pentru
gustul lor, ci şi pentru ambalajul lor comunist", calificat drept
"primitiv".
În Croaţia, condimentul Vegeta, celebru în toată fosta Iugoslavie şi
dincolo de ea, a supravieţuit căderii comunismului, devenind una dintre
"emblemele" industriei alimentare.
Dar şi alte produse, non-comestibile, continuă să suscite mândria est-
europenilor. În Polonia, maşina de spălat Frania, celebră în perioada
1950-1970, a fost înlocuită de maşinile automate, dar ea "continuă să
vândă aproximativ 40.000 de exempalre pe an", a declarat Magda
Kwiatkowska, responsabil de vânzări al producătorului Emalia Olkusz.
Frania pare de neînlocuit mai ales la ţară.
Pentru români, autoturismul Dacia rămâne, la 42 de ani de la lansare,
marca cea mai cunoscută, "un simbol" al ţării, în ciuda numeroaselor
anecdote care circulă pe seama ei. După preluarea uzinei Dacia de la
Piteşti de către grupul francez Renault, a fost comandat un studiu
pentru a vedea dacă este oportun să fie modificat numele maşinii,
povesteşte Marius Kivu. "În ciuda prestigiului producătorului francez,
românii au vrut să păstreze numele Dacia, pentru că puternice legături
afective fuseseră create", adaugă acesta.
Fenomenul este întâlnit şi în fosta Germanie de Est, unde pasionaţii
autorurismului Trabant s-au regrupat în asociaţii. În Polonia, mândrii
proprietari ai unei Polski, versiunea locală a Fiatului 125, se adună
anual la un raliu specializat. "Miturile" care înconjoară aventurile în
patrum plus bagajele, la bordul acestei minuscule maşini se povestesc
jovial seara, între prieteni, la fel ca legendele vechilor Dacii, în
aparenţă atât de uşor de reparat, încât un simplu colant ar putea
înlocui o curea de transmisie defectă.
După ce le-au aruncat la coşurile de gunoi sau le-au distrus dintr-un
sentiment de ură faţă de regimul pe care îl încarnau, est-europenii au
constatat că amintirile din acea epocă, carnetele de partid sau
portretele conducătorilor, pot să fie bine plătite de occidentali sau
de compatrioţii mândri de acestea.
Astfel de "relicve" se regăsesc astăzi în pieţele numeroaselor oraşe,
ca la Belgrad, unde mai multe cafenele poartă numele fostului lider al
Iugoslaviei, Josip Broz Tito, sau pe cel al vechiului servicu secret
rusesc, KGB.
