\"Nu cred că problema d-lui Băsescu este consumul de whisky. D-sa suferă de un alt fel de beţie, mult mai gravă şi permanentă: beţia de sine. Îi plac nu numai glumele pe care le face, se iubeşte foarte mult pe sine. Când îşi recunoaşte greşelile - cele mai multe fiind înşelăciuni calificate, nu greşeli - nu pomeneşte nimic de a plăti pentru ele şi nici nu se angajează că n-o să mai facă. Nici măcar slăbiciunea de a-şi cere iertare nu o are, aruncă pur şi simplu \"greşeala\" în spinarea adepţilor săi: \"Iubiţi-mă cu greşeală cu tot, căci sunt unic şi indispensabil! Aşa-i că sunt simpatic?\", scrie CTP în Gândul.
\"Mircea Geoană a ales calea opusă. Ascuns sub porecla \"Prostănacul\" ca zambila sub zăpadă, şi-a lucrat în ultimii ani o imagine de politician \"colectivist\", tenace, mestecător de rumeguş, lipsit de aroganţă, foarte util pentru compromisuri înăuntrul şi în afara partidului. Nu vreau să mă gândesc la câte umilinţe a îndurat pentru asta, câte broaşte râioase a înghiţit, câte depresii a trebuit să traverseze. Căci toate acestea mocnesc într-un înveliş de calcul rece şi îl fac să fie mult mai puţin om decât în 2004. Probabil la asta se referea dl. Băsescu când spunea despre Geoană că \"a progresat\"\", adaugă editorialistul de la Gândul, în opinia căruia Băsescu nu s-a schimbat \"o iotă în cinci ani\", în timp ce \"sentimentul pe care se bazează dl. Geoană este frica. Frica de viitorul apropiat\".