Până acum, alegerile europene nu prea constituiau o problemă de importanţă majoră. Erau mai mult decât previzibile în măsura în care ele reflectau cu o exactitate aproape absolută echilibrul politic de pe pieţe interne. Şi acesta uşor de cuantificat, în raportul stânga-dreapta, într-o curgere a puterii de la un bloc spre celălalt în ceea ce se desemna drept "mersul normal al unei democraţii", fiind lăsate libere spaţii destul de reduse pentru partide fie desprinse din formaţiunile clasice aparţinând popularilor sau socialiştilor europeni, afle pentru liberal-democraţii, apoi verzii şi cateva voci de independenţi grupaţi într-un grup mic, foarte vocal, dar nesemnificativ în tabloul general şi în cuantumul de voturi.