Deși pe Marte nu există în prezent apă în stare lichidă, în urmă cu miliarde de ani, Planeta Roșie avea un vast ocean, iar acolo unde există apă există și potențialul apariției vieții. Mulți oameni de știință au crezut că, odată ce oceanele s-au evaporat, s-a terminat definitiv cu apa și implicit cu viața pe Marte.
Un studiu recent publicat în revista Geology invalidează însă această supoziție. Conform acestui studiu, după evaporarea oceanelor, Marte ar mai fi avut o perioadă umedă în urmă cu 3,6 miliarde de ani, la 200 de milioane de ani după evaporarea oceanelor. O parte din această apă ar fi fost concentrată într-un lac din apropierea ecuatorului marțian, în regiunea denumită Meridiani Planum, la aproximativ 160 de kilometri distanță de locul în care se află roverul Opportunity, aparținând NASA.
Acest lac era unul dintre cele mai tinere și probabil și dintre ultimele surse de apă rămase pe Marte până la dispariția completă a apei în stare lichidă de pe această planetă. Descoperirea bazinului unuia dintre ultimele lacuri formate pe Marte reprezintă o oportunitate pentru căutarea urmelor lăsate de eventualele forme de viață ce s-ar fi dezvoltat pe această planetă, conform coordonatorului acestui studiu, Brian Hynek, cercetător la Laboratorul pentru Fizică Atmosferică din cadrul Universității Colorado.
"Pe Pământ exista viață atunci când exista acest lac pe Marte, și, prin analogie, putem susține că în acea perioadă, pe Marte exista potențialul apariției vieții microbiene, iar acest lac ar fi fost ecosistemul ideal pentru astfel de forme de viață", conform lui Hynek.
Oamenii de știință cercetează originile și vârsta mai multor depozite de sare aflate pe Marte pentru a-și da seama cât de multă apă se afla la suprafața Planetei Roșii. "La fel ca pe Pământ, atunci când observăm un depozit de sare pe undeva, înseamnă că acolo a existat probabil apă", conform lui Hynek.
Estimarea vârstei acestor depozite de sare este destul de dificilă, ținând cont de faptul că oamenii de știință nu pot recolta mostre pentru analiză și că vântul a erodat zonele în care se află aceste depozite de sare.
Noul studiu este primul în care s-a reușit calcularea cu o precizie bună a vârstei unui astfel de depozit de sare. Folosind imaginile obținute de sonda Mars Reconnaissance Orbiter, aparținând NASA, care se află pe orbita Planetei Roșii începând cu anul 2006, echipa de oameni de știință a studiat caracteristicile terenului și geografia zonei din jurul bazinului secat al lacului. Ei au descoperit dovezi că la un moment dat apa din lac s-a revărsat peste maluri, săpând canale în drumul său.
Aceste canale se întind pe câmpia vulcanică din vecinătate, despre care se știe că are vârsta de 3,6 miliarde de ani. Apa a săpat însă aceste canale în roca câmpiei vulcanice, ceea ce înseamnă că lacul este mai tânăr de 3,6 miliarde de ani.
Deocamdată, NASA nu a anunțat niciun fel de plan de studiere a acestui bazin în căutarea eventualelor urme de viață, dar Hynek speră că acest nou studiu va atrage atenția factorilor de decizie iar noul rover autonom ce urmează să fie lansat în 2020 spre Marte ar putea să fie trimis pe malurile acestui lac demult secat.
"Atunci când apa se evaporă, foarte multe substanțe organice și eventuale urme lăsate de microbi rămân în sare și sunt conservate pentru perioade foarte lungi de timp", conform lui Hynek.
Prezența apei în acest bazin nu constituie însă singura condiție de care viața ar fi avut nevoie pentru a se dezvolta. Salinitatea lacului, PH-ul apei, nivelul de oxigen și substanțele nutritive disponibile reprezintă factori extrem de importanți pentru ca un mediu să devină propice apariției și proliferării inclusiv a celor mai simple forme de viață.
