Ultima teoremă a lui Fermat a rămas nerezolvată pentru cel mai mult timp din istoria matematicii, scrie Descoperă.
Acum, Sir Andrew Wiles, profesor de matematică la Universitatea Oxford din Marea Britanie, a fost decorat cu prestigiosul premiu Abel 2016, considerat a fi Premiul Nobel al lumii matematice. Oferit de Academia Norvegiană de Ştiinţe şi Litere, premiul are o valoare financiară de peste 700.000 de dolari.
Unii condsieră că acest premiu este o recompensă extravagantă pentru o problemă descrisă ca fiind "un moment epocal pentru matematică".
"Această problemă m-a captivat. A fost cea mai faimoasă problemă din matematică, cu toate că atunci când am văzut-o prima dată nu am conştientizat acest lucru. Ceea ce m-a uimit a fost faptul că au existat unele probleme nerezolvate pe care cineva de numai 10 ani a putut să le înţeleagă şi chiar să încerce să le rezolve. Şi am încercat să o rezolv în toţi anii adolescenţei. Când am mers la facultate, credeam că am găsit soluţia, dar s-a dovedit a fi greşită", relatează Wiles.
Teorema, formulată de matematicianul francez Pierre de Fermat în 1637, prevede: "Nu există soluţii întregi, diferite de zero, pentru un număr n mai mare ca 2 la ecuaţia: x la puterea n + y la puterea n = z la puterea n”
În timp ce teorema poate fi exprimată în termeni simpli, rezolvarea ei a contrariat lumea matematicii.
Soluţia, care are un volum de 200 de pagini, a fost rezultatul unei perioade intense de cercetare ce a durat şapte ani, timp în care Wiles a predat la Universitatea Princeton. Wiles a prezentat soluţia sa în cadrul unor prelegeri la Universitatea din Cambridge, iar cei aproximativ 200 de cercetători prezenţi în sală au izbucnit în aplauze. Asta s-a întâmplat în 1993.
Chiar şi atunci, nu s-a terminat tot. Un matematician a revizuit lucrarea originală a lui Wiles şi a observat erori în soluţie, iar cercetarea a trebuit revizuită.
Versiunea finală a fost publicată în 1995, cu ajutorul unuia dintre foştii studenţi a lui Wiles. Rezolvarea constă într-o abordare a problemei din perspectiva unui unghi neconvenţional, care combină elemente din trei ramuri ale matematicii: forme modulare, curbe eliptice şi reprezentările Galois, bazându-se pe activitatea de secole a matematicienilor de dinaintea lui.
"Am o demonstraţie cu adevărat minunată a acestei proporţii, care este prea voluminoasă pentru a fi scrisă aici", explică Wiles.
Wiles speră că eforturile sale vor încuraja următoarea generaţie de copii de 10 ani să fie mai curioşi şi să se cufunde în provocările pe care le oferă matematica.
"Pentru mine este o mare onoare să primesc Premiul Abel şi să mă alătur laureaţilor anteriori care au făcut contribuţii remarcabile în domeniu. Ecuaţia lui Fermat a fost pasiunea mea de la o vârstă fragedă şi rezolvarea ei mi-a dat un sentiment copleşitor de împlinire", a declarat Wiles într-o declaraţie pentru presă.
Soluţia proprie a lui Fermat nu a fost găsită niciodată.
