"Nu am incotro. Sunt silit sa fac o legatura intre o moschee si genunchiul prim-ministrului. In ciuda faptului ca nu obisnuiesc sa ma leg de betesugurile unui om. Dar, totusi, sunt obligat sa constat ca de la genunchi ni se trage marea moschee. Cea mai mare moschee din Europa.
Comunitatea musulmana din Romania, fata de care avem, cum este si firesc, tot respectul, si impreuna cu care am convietuit in bune conditii, numara in total sub o suta de mii de persoane. Asta dincolo de datele recensamantului care indica o cifra mai mica. Dintre acestia, in Bucuresti, traiesc sub zece mii. Musulmanii, pentru a-si putea practica cultul religios, dispun de un mare numar de moschei, atat in Dobrogea, cat si in Bucuresti. Sunt mai numeroase decat este necesar. Ca dovada, in multe moschei numarul credinciosilor este alarmant de mic. Mai mult chiar, exista si moschei neautorizate. Si nerecunoscute de catre propria ierarhie religioasa. Si, in aceste conditii, Guvernul Romaniei ia o decizie absolut halucinanta. Autorizeaza, printr-o hotarare luata in Executiv, constructia celei mai mari moschei din Europa si ii aloca, in nordul capitalului, in zona Parcului Expoziţional, o suprafata de teren, nu mai putin de unsprezece mii metrii patrati. Oare ce se intampla?", scrie Roșca Stănescu.
În viziunea sa, "un lucru devine suspect atunci când, în mod vădit, este pretins sau asumat, dar, cu certitudine, nu este necesar".
"Cred ca nimeni in aceasta tara si nici macar vreun musulman nu traieste cu convingerea ca, pentru practicarea unui cult religios, este indispensabila constructia unui lacas in care, pur si simplu, nu pot fi adunati enoriasii la capacitatea proiectata. Pe buna dreptate s-a spus ca daca, prin absurd, ar mai fi necesara o moschee, si inca una care sa fie cea mai mare din Europa, in niciun caz amplasarea acesteia nu ar trebui sa fie fixata la Bucuresti, ci, eventual, undeva in Dobrogea, acolo unde exista o concentrare mai semnificativa a celor saptezeci - optzeci de mii de musulmani. Si atunci, de ce daca nu este nevoie, pur si simplu pentru practicarea unui cult, Guvernul Romaniei a decis acest lucru? Daca nu este nevoie, inseamna ca gestul in sine este suspect", a adăugat Sorin Roșca Stănescu.
În acest sens, Sorin Roșca Stănescu punctează faptul că "Hotărârea de Guvern este cel puțin suspectă", în condițiile în care "decizia s-a luat cumva pe sub masă".
"Hotararea de Guvern este cel putin suspecta, nu numai fiindca nu exista in spatele ei o necesitate, nu numai fiindca daca ar exista asa ceva ar fi fost obligatoriu ca opinia publica sa primeasca explicatii, dar da de banuit, mai ales, fiindca decizia s-a luat cumva pe sub masa. Fara niciun fel de dezbatere prealabila. O dezbatere publica. Care este indispensabila atunci cand ne referim la un obiectiv care, eventual, este de interes public. Sa ne amintim ca dezbaterile legate de Catedrala Neamului, o construcţie destinata cultului ortodox, din care fac parte romanii intr-o majoritate covarsitoare, au durat ani de zile. Si inca mai dureaza. Nu pot sa nu fac o legatura intre moschee, cea mai mare moschee din Europa, si genunchiul accidentat al prim-ministrului".
Pe de altă parte, Sorin Roșca Stănescu se întreabă de "de ce Serviciul Român de Informații nu a știut nimic? Și dacă cumva a știut, de ce nu l-a informat pe președintele României?".
"Un genunchi care nu a putut fi, dupa cum s-a vazut, operat niciunde in alta parte, decat la Istanbul. Via Baku. Si tot de la Istanbul, iar nu de la comunitatea musulmana din Romania, a venit neobisnuita solicitare privind construirea la Bucuresti a unei moschei, cea mai mare din Europa, pentru care nu exista si nu sunt semne ca vor exista in viitor suficienţi drept credinciosi. Iar legat de acest proiect, mai exista doua detalii. Primul este ca, in marinimia sa, Guvernul Romaniei a cedat, gratuit, la simpla solicitare a presedintelui Erdogan, o mare suprafata de teren in zona imobiliara cea mai scumpa a capitalei. Lucrurile sunt asa facute incat o persoana obisnuita ar putea sa se gandeasca ca genunchiul prim-ministrului a devenit unul dintre obiectele de mare pret din patrimoniul Romaniei, ajungand sa coste milioane de euro.
Dincolo insa de legatura dintre moschee si genunchi, apar o serie de intrebari cat se poate de serioase legate de a doua ipostaza a proiectului, si anume ca, tot acolo, se intentioneaza construirea unui mare centru, tot cel mai mare din Europa, de pregatire religioasa a tinerilor musulmani. Pentru care, din nou, nu exista clienţi si nici nu stim sa se fi preconizat vreun pod aerian care sa aduca in capitala Romaniei mii de musulmani. Si daca tot exista asemenea nedumeriri si asemenea intrebari despre o fapta savarsita de Guvern, la cererea prim-ministrului, si care nu raspunde niciunei necesitati, atunci mai apare o intrebare simpla. De ce Serviciul Roman de Informatii nu a stiut nimic? Si daca cumva a stiut, de ce nu l-a informat pe presedintele Romaniei? Pentru ca imi este imposibil sa imi imaginez ca daca domnul Klaus Iohannis ar fi fost pus in tema, el nu ar fi sesizat, daca nu ridicolul, macar ciudatenia acestui proiect. Si daca nu cumva ciudatenia, atunci poate pericolul pe care el l-ar putea prezenta pentru siguranta nationala a statului", încheie Sorin Roșca Stănescu.
