Aflat la graniţa cu Serbia, satul Iohanisfeld din comuna Otelec are o istorie interesantă, care începe în anul 1805. La aproximativ un secol de la începutul colonizării Banatului, şvabii care locuiau în localităţile Jimbolia sau Lenauheim s-au mutat în zona în care groful (contele) Johann Buttler deţinea pământ. După ce au arendat terenurile de la Johann Buttler, şvabii veniţi în zonă au început construcţia satului, pe care l-au denumit Johannesfeld (câmpul lui Ioan), în cinstea grofului Johann Buttler. Istoria spune că la numai doi ani de la înfiinţarea satului, coloniştii stabiliţi la Johannesfeld au construit şi şcoala, biserica fiind construită în 1833.
Potrivit viceprimarului comunei, Vasile Valentin Pascu, odată cu venirea comuniştilor la putere şi reorganizarea administrativă din zonă numele satului Iohannesfeld a fost schimbat în Ionel, după numele gării din localitate. În 2008, când s-a produs o nouă reorganizare a comunelor din zonă, iar Ionel a fost trecut în subordinea comunei Otelec, s-a revenit la numele iniţial, actuala denumire a satului fiind Iohanisfeld. „În 1968 Ionelul s-a alipit de comuna Uivar. În 2008, când am înfiinţat din nou comuna Otelec, Consiliul Local a hotărât să revină la denumirea veche. Am zis să nu mai fie Ionel, să fie Iohanisfeld”, a declarat viceprimarul Vasile Valentin Pascu.
Singura femeie de etnie germană care mai trăieşte în Iohanisfeld este Rozina Vainhart, care locuieşte singură, refuzând să plece din casa ei la fiica din Timişoara sau la băiatul din Germania. Născută la Iohanisfeld, bătrâna avea posibilitatea să plece în Germania cu ceilalţi şvabi, dar soţul său nu a vrut. Acum nimic nu o mai poate face să plece din casa ei de la Iohanisfeld. „Am fost două luni în Germania şi nu mi-a plăcut. Acolo trec 100 de oameni pe lângă tine şi nu îţi spune nimeni nimic. Nu îmi place acolo. Aici mai vorbesc nemţeşte cu Toni şi cu Yuri (n.r. cei doi fraţi germani care au mai rămas aici)”, mărturiseşte bătrâna.
Mai multe pe Adevarul
