După 1990, România a excelat la un capitol: cel referitor la numărul de miniştri care s-au perindat pe la Palatul Victoria.
În 24 de ani de la evenimentele din decembrie am avut nu mai puţin de 180 de miniştri, luând în considerare cele mai importante zece ministere.
De departe, pe primul loc se află Ministerul Sănătăţii. Putem spune că această instituţie, care ar trebui să asigure liniştea ţării, a asigurat doar interesele politicienilor: am numărat 22 de şefi.
Aceeaşi situaţie şi la Interne, tot 22 de mandate.
Pe locul al doilea se situează trei ministere: Finanţele, Economia şi Justiţia, cu 18 miniştri fiecare. La Finanţe s-a înregistrat un record: şapte miniştri din 2008 încoace. În ceea ce priveşte portofoliul Economiei, recordurile se văd pe teren: peste 80% din industria moştenită de la regimul comunist a fost închisă sau vândută la fier vechi, fără nicio analiză de oportunitate.
La Ministerul Transporturilor am avut 17 şefi. Cu menţiunea că Traian Băsescu a avut trei mandate. Astfel că avem de toate: construim autostrăzi cu un ritm de şapte kilometri anual, 99 la sută din calea ferată are nevoie de reparaţii şi suntem singura ţară din UE care mai are drumuri de pământ.
Putem să mai punem pe listă, tot pe locul 3, Ministerul Agriculturii, cu 17 mandate. Şi, în ciuda inflaţiei de demnitari, tot Dumnezeu a rămas cel mai cunoscut şef de la Agricultură.
Acelaşi număr magic, 17, se manifestă şi la Externe sau la Apărare.
Ministerul Educaţiei este pe locul 4, cu 14 mandate. Adică mai mult de un ministru la fiecare doi ani. Nici nu e de mirare că Educaţia arată cum arată. Putem vorbi la fel de bine de 14 reforme în 24 de ani.
