În fiecare zi, liberalii puteau să vină în fața publicului și să citească o frază - două din rechizitoriul întocmit de către DNA și care a ajuns deja la presă. Îl puteau zdrobi politic pe Victor Ponta, mărunțind fiecare acuzație și punând-o în antiteză cu rolul și responsabilitatea pe care le are primul - ministru când reprezintă România. E același personaj care falsifică documente alături de un alt fost ministru apropiat lui, Dan Șova, și pentru care și-a mobilizat întreg partidul să-l apere de două ori în Parlament ca să nu ajungă să fie reținut de procurori. Cum poate acest premier să fie credibil, și implicit țara pe care o reprezintă?
În loc să stoarcă subiectul Victor Ponta ca pe o lămâie, PNL preferă să introducă o moțiune de cenzură cu șanse zero în Parlament. Partidul acesta nu știe să joace șah, ci doar Monopoly. Le place să se învârtească în cerc, să dea cu zarul și să ia de pe margine tot ce pică, eventual cât mai valoros. Nu și-au anticipat deloc mutările, în așa fel încât să dea șah la rege luând întâi regina. Puteau aștepta momentul alegerilor în PSD, cu atât mai mult cu cât data tocmai fusese devansată cu o lună și nu degeaba. Faptul că Liviu Dragnea a reușit să despartă alegerea președintelui de alegerea vicepreședinților arată că viitorul lider al PSD va avea propria echipă, nefiind nevoit să conducă partidul cu pionii altora. Victor Ponta e pe cale să piardă orice sprijin în PSD, iar PNL putea să aștepte acest moment și între timp să negocieze cu Gabriel Oprea pentru o susținere a sa în fruntea guvernului, precum și cu parlamentari ai PSD în mod individual. Ar fi câștigat enorm, pe două planuri: mediatic, făcând opoziție vizibilă pe un subiect deosebit de sensibil precum acuzațiile aduse lui Victor Ponta și politic, scopul principal fiind să-l dea jos pe Victor Ponta. Restul se negocia ulterior.
PNL nu și-a gândit deloc pașii, iar Alina Gorghiu a făcut praf orice șansă de a negocia ceva cu UNPR, cu numai câteva ore înainte de a depune moțiunea de cenzură. Grăbită ca fata la măritat, Gorghiu a trântit într-un interviu televizat că exclude varianta Gabriel Oprea prim-ministru. Când însuși Gabriel Oprea se intitula ”o posibilă soluție”, după ce Liviu Dragnea afirmase că doar o conducere legitimă a PSD poate duce negocieri cu UNPR și în condițiile în care PNL are nevoie de o sută de voturi pentru a trece moțiunea, cum se poate explica declarația liderului liberal? De ce ar mai vrea Oprea să susțină moțiunea PNL? Ce ar avea de câștigat? Rămânând alături de PSD, nu are nimic de pierdut pentru că știe să-și joace cartea și cu președintele Iohannis.
Această moțiune de cenzură era glonțul de argint al PNL. O singură dată într-o sesiune parlamentară se poate înainta o moțiune de cenzură. Următoarea va începe în februarie 2016, exact când toate partidele își ocupă timpul cu pregătirile pentru alegerile locale, iar sesiunea de toamnă este deja în buza alegerilor parlamentare de anul viitor. Ratând acum, PNL nu mai are de ce să preia guvernarea în 2016, decât dacă vrea să primească toate oalele sparte ale guvernului Ponta. Dacă liberalii fac analogia cu primăvara anului 2012, când au preluat guvernarea prin moțiune de cenzură în luna mai și au câștigat alegerile parlamentare cu 70 la sută în noiembrie, se înșeală. Acum, România nu vine după o criză economică ce a lăsat răni adânci în memoria alegătorilor și nici liberalii nu au forța mediatică pe care o avea atunci USL. O altă mișcare politică de astăzi, din Parlament, arată cât de mare preț pune PSD pe orice sursă de comunicare în masă. Deși domină toate posturile private de știri cu excepția Realității TV, PSD a pus demiterea lui Stelian Tănase de la conducerea TVR în plan principal, trecând în plan secund citirea moțiunii de cenzură. Nu vor să lase nimic liberalilor. Da, PSD știe să joace șah și are toate șansele să rămână la guvernare și după 2016, dacă PNL se va juca în continuare cu banii de hârtie pe tabla de Monopoly.
Narcisa IORGA
