Sfătuit rău, Iohannis, a cărui sarcină supremă nu este doar prezervarea securităţii României şi deci şi a alianţelor ei externe, ci şi să constituie un reper moral pentru concetăţenii lui, a ales să-şi înceapă cariera prezidenţială decorând un simpatizant legionar. Fireasca reacţie alarmată a unui ONG monitorizând antisemitismul în România n-a întârziat să aibă loc.
Că Iohannis nu va obţine pentru această decizie note excelente la Washington sau în alte capitale occidentale se înţelege de la sine, chiar dacă şi în ţară şi în străinătate se va ţine sema de perioada de graţie de 100 de zile care i se acordă îndeobşte unui lider începător. Totuşi, gestul său e prea grav pentru a putea fi trecut cu vederea. Şi mai grav e semnalul funest pe care-l transmite nefericita decizie. Dacă ar fi cotat exclusiv ca al preşedintelui, acest semnal ar fi devastator.
Dar şi ca rebut al consilierilor noului şef al statului, hotârârea începerii activităţii la Cotroceni prin decorarea în sfânta zi de 22 decembrie a unui ins care participă la ceremonii solemne ale unei organizaţii fasciste, ţine discursuri şi îi elogiază precursorii, ba se şi afişează cu şeful unui partid neolegionar e foarte neliniştitoare. Pentru democraţie s-a murit acum 25 de ani pe străzile oraşelor româneşti, nu pentru extrema dreaptă, sau cea stângă, ambele simpatizând cu „toxicul Ceauşescu”, (după cum, în mod salutar, l-a calificat chiar Iohannis), ori cu Vladimir Putin, produsul KGB-ului.
Ar fi fost elementar ca şi Andrei Muraru, fost director executiv la IICCMER, actual consilier al preşedintelui, să ştie toate acestea. A ignorat el profilul celui decorat la 22 decembrie? L-a cunoscut şi nu i-a păsat? În ambele situaţii greşeala sa ar fi, dacă el a comis-o, de neiertat.
Mai mult pe DW.de