Fiind de notorietate relația apropiată a lui Steinmetz cu premierul Netanyahu, se poate considera și că el a căzut victimă acum represaliilor americane după impunerea noilor legi ale justiției din Israel, dar e previzibil și că Bibi va presa autoritățile din Cipru ca Steinmetz să nu fie predat României, ci Israelului. Multe se vor tranșa și genera odată cu acest eveniment, susține consultantul politic Cozmin Gușă.
Secretele lui Steinmetz (I)
Benjamin Steinmetz, 60 de ani, este unul dintre cei mai bogați pământeni. Cu o avere de peste două miliarde de dolari, este considerat cel mai avut om din Israel.
Ovidiu Țuștiu, 47 de ani, face 400 de dolari pe lună și este un inginer sărac din Dărmănești.
Țuștiu și Steinmetz aparțin unor lumi diferite însă amândoi apar în emailuri și documente păstrate până acum la secret de către avocații din Panama.
Inginerul sărac Țuștiu și magnatul Steinmetz au apelat amândoi la avocații Mossack Fonseca din Panama City.
Procurorii români au emis un mandat de arestare pe numele magantului israelian. Stabilit în Elveția, Steinmetz este acuzat alături de alți asociați de afaceri și de prințul Paul de România într-un caz de masive retrocedări ilegale de terenuri. Miliardarul a acționat prin interpuși și firme offshore, dar procurorii îl acuză că a fost unul dintre beneficiarii finali ai proprietăților obținute fraudulos de la statul român.
Omul de afaceri este însă mai cunoscut în România pentru implicarea în scandalul Roșia Montană. Una dintre companiile sale, BSG Resources (BSGR), este cel mai important acționar din proiectul aurifer.
BSGR, alături de ceilalți acționari, a dat în judecată statul român la curtea de arbitraj din Washington unde poate cere despăgubiri de miliarde de dolari pentru blocarea proiectului aurifer. Dacă va câștiga, fiecare român va trebui să-i plătească lui Steinmetz o sumă consistentă de bani.
Informațiile scurse din Panama ne arată însă că umbra lui Steinmetz în România este mult mai mare. RISE Project a descoperit documente care arată că aceeași firmă care îl reprezintă pe Steinmetz în afacerea Roșia Montană, BSGR, a jucat un rol important în alt scandal care a zguduit economia României. Este vorba despre afacerile țesute în jurul rafinăriilor RAFO Onești și Dărmănești, mamuți industriali al căror colaps a lăsat pe drumuri mii de oameni. Necunoscutul inginer Ovidiu Țuștiu se numără și el printre victime.
Fiarele vechi
Moartea asistată a industriei românești a târât la pământ zeci de mii de muncitori ai gloriei socialiste și locurile pe care le populau. Până la final, oamenii au fost convinși că rafinăriile sunt puncte strategice ale economiei naționale, că patria are nevoie de ei, că vor ieși din instalație direct la pensie, și ei, și urmașii lor. Și-au investit banii în acțiuni, și-au dat copiii la facultăți tehnice, să aibă cine să le ia locul. Apoi au primit nimicul. Unii au depășit momentul, alții bâiguie buimac prin viață, ca niște bețivi melancolici rămași fără casă și nevastă.
Sfârșitul întreprinderii a fost anunțat încă din ‘92, își amintește Ovidiu Țuștiu. Atunci au venit cei de la compania Bechtel să facă un studiu în petro-chimia românească și au decretat că «rafinăriile mici n-au viitor, nu vă faceți iluzii», rememorează Țuștiu, în acea vreme proaspăt inginer în rafinărie și translator pentru americani.
Din 2004, de când s-a pus lacăt pe poarta rafinăriei, nu s-a făcut nimic în loc. Se putea converti într-o fabrică de vopseluri, cremă de ghete, orice să mai dea de muncă la două-trei sute de oameni, dar nu s-a făcut nimic.
Semnele dezastrului au apărut la Dărmănești și la RAFO la răsăritul anilor 2000, când a început privatizarea celor două companii petrochimice. Un șir lung de proprietari s-a perindat pe la cele două rafinării, întotdeauna ascunși în spatele unor firme de tip offshore din Marea Britanie, Portugalia, Insulele Virgine Britanice, Delaware sau Cipru.
Primul stăpân la RAFO a fost Corneliu Iacobov, fost politician PSD supranumit “Împăratul Moldovei”, acum la pușcărie tocmai pentru afacerile desfășurate cu rafinăria din Onești. Și numele său apare în arhivele din Panama. El a cumpărat tot de la Mossack Fonseca compania Ayalex Investments Ltd din insulele Seychelles. Ayalex fusese înființată de avocații din Panama City cu aproape un an înainte. E o practică obișnuită a firmelor registratare să înființeze și să stocheze companii „de raft” pe care mai apoi le vând doritorilor. Oferta e largă: firme care au deja câțiva ani de activitate în spate și dau bine la o privatizare unde nu poți să apari cu firme nou-nouțe, firme cu directori din Panama, firme cu directori din Niue, corporații cu acțiuni la purtător și așa mai departe.
În Ayalex, Iacobov este acompaniat de sora sa, Gabriela Cora Nistor. Firma are ca obiect de activitate: deschiderea de conturi bancare și desfășurarea de afaceri inclusiv cu terenuri și proprietăți imobiliare în Emiratele Arabe Unite.
Iacobov a achiziționat Ayalex în timp ce judecătorii români dezbăteau anii de închisoare pe care trebuia să-i execute pentru devalizarea RAFO. Procurorii români nu au dat însă de urma acestei firme care ar putea deține o parte din averea secretă a lui Iacobov. Băcăuanul a fost condamnat să plătească 19 milioane de lei către RAFO însă nu este clar dacă rafinăria a recuperat această sumă de la fostul politician.
Pe lângă Iacobov, la RAFO și Dărmănești au mai mărșăluit, în calitate de patroni, Marian Iancu poreclit “Elefantul“, fost stăpân al echipei de fotbal Poli Timișoara, și Ovidiu Tender, controversat om de afaceri, legat și el de afacerea Roșia Montană, la fel ca Benjamin Steinmetz. Și Iancu și Tender sunt acum la pușcărie pentru devalizarea rafinăriei din Onești.
Iancu a folosit pentru a prelua RAFO inclusiv o firmă înființată de Vasile Frank Timiș, inițiatorul proiectului Roșia Montană. Timiș a fost și el client fidel al Mossack Fonseca.
“Elefantul“ a vândut la mijlocul anilor 2000, pe când era în arestul Poliției Capitalei, majoritatea acțiunilor RAFO către un consorțiu de firme reprezentate de un misterios investitor israelian din Ucraina pe nume Uri Bider. Acesta era fața unui grup de firme cu acționari ascunși care a condus RAFO în următorii ani. Uri Bider apare și el în documentele din Panama, conectat direct la interesele lui Steinmetz.
În noiembrie 2003, BSG Resources, firma lui Steinmetz, a activat o corporație în Cipru numită Raglam Overseas Ltd și i-a dat lui Uri Bider împuternicire pentru finalizarea unei afaceri în Ucraina.
Era vorba despre accesul la un terminal petrolier maritim de la Kherson. Terminalul era controlat de familia lui Mykola Zlochevsky fost ministru al mediului pe vremea președintelui Yanukovich, care a fost nevoit să fugă din Ucraina imediat după Maidan.
Același document a împuternicit-o pe Sandra Horemans, persoană de încredere a lui Steinmetz, să reprezinte compania. Horemans este menționată și în investigația procurorilor români referitoare la implicarea lui Beny Steinmetz în afacerea terenurilor din București.
Ca și Ayalex-ului lui Iacobov, și Raglam Overseas era o companie „de raft” care a fost activată de grupul de firme controlat de Steinmetz. La trei ani după afacerea din Ucraina, Raglam a devenit acționar la RAFO, iar Uri Bider a negociat afacerile rafinăriei oneștene cu reprezentanți ai statului român. Tot Uri Bider și Raglam au jucat un rol important și la rafinăria Dărmănești pe care Raglam a preluat-o prin intermediul firmei Expanet Trading SRL, la care deținea tot capitalul social.
Bider și-a stabilit cartierul general în București pe strada Mircea Eliade la numărul 3, într-un imobil care făcuse parte din vastul imperiu imobiliar al lui Puiu Popoviciu, un alt afacerist intrat în colimatorul justiției. Acesta a vândut clădirea pentru un milion de dolari unei firme de la care mai apoi a închiriat spațiul Uri Bider.
Saga RAFO nu s-a oprit la Uri Bider. O altă structură de firme la fel de obscură și complicată a preluat rafinăria și a început demersurile pentru vânzarea instalațiilor ei ca fier vechi dar nu înainte de a gaja acțiunile RAFO pentru mai mult de 100 de milioane de euro.
Noua schemă de proprietate îl avea în centru pe rusul Iacov Goldovsky, cel care controlează și astăzi ce a mai rămas din rafinărie. Compania lui din Viena, Petrochemical Holding, a amanetat acțiunile Rafo la una dintre cele mai mari bănci rusești, VTB, dirijată direct de oamenii Kremlinului și supusă sancțiunilor internaționale după invazia lui Putin în Ucraina. Practic, Goldovsky a împrumutat bani în Rusia ca să-și extindă afacerile la el acasă, garantând cu bunurile Rafo plata datoriei de peste 150 de milioane de euro. Operațiunea a avut loc în 2011 și a fost punctul culminant în distrugerea rafinăriei.
Secretele lui Steinmetz (II): pădurea din Snagov ascunsă în Panama
Documentele #PanamaPapers scot la lumină alte 20 de hectare pe care magnatul israelian Beny Steinmetz le deține, pe ascuns, în Snagov.
Suprafața descoperită de RISE completează latifundia cunoscută a lui Steinmetz de la marginea Bucureștiului, adică cele 46 de hectare aflate în Băneasa și Snagov – terenuri din care o parte se află sub sechestru DNA în dosarul retrocedărilor frauduloase care au vizat Ferma Regală Băneasa și pădurea Fundul Sacului din Snagov.
Fofo: Dan Andronic
În acest caz, israelianul este anchetat alături de controversații Remus Truică (fostul director de cabinet al lui Adrian Năstase), Dan Andronic (directorul Evenimentul Zilei) și prințul Paul Lambrino.
Foto: Remus Truică
Stăpânul discret din Panama
Cele 20 de hectare neștiute ale lui Steinmtez au o structură opacă de proprietate care începe cu un SRL din București și se înfundă într-o companie offshore din Panama, înregistrată de casa de avocatură Mossack & Fonseca.
Firma offshore se numește Lester Invest Group SA și a fost înființată în iulie 2009. În același an, a cumpărat firma românească Allegro Invest, la pachet cu o mare parte din suprafața de 20ha de la Snagov.
Anterior, SRL-ul bucureștean aparținuse unui anume Traian Potcoavă din comuna Vlădeni, Brașov, și sub acest patronaj, încă din 2007, în plină bulă imobiliară, începuse să cumpere terenuri de milioane la Snagov. În 2009, avea deja 20ha, direct de la proprietari sau intermediarii de drepturi litigioase.
Compania offshore a fost înființată la cererea grupului Onyx din Geneva, Elveția, condus oficial de Beny Steinmetz. Un angajat vechi al magnatului, director în holding, a fost omul care a trimis efectiv solcitarea în Panama. Se numește Sandra Merloni-Horemans și este legată de miliardarul Steinmetz în mai multe afaceri, inclusiv într-unele investigate acum pentru corupție pe trei continente.
Din același cabinet al corporației lui Steinmetz a plecat și însărcinarea către avocatul român, Robert Roșu, de a reprezenta offshore-ul panamez Lester Invest Grup în procesul administrativ de achiziție a SRL-ului bucureștean cu terenurile de la Snagov. Robert Roșu este fondator al casei de avocatură Tuca, Zbârcea și Asociații și, de anul trecut, suspect în dosarul “Truică-Steinmetz-Lambrino”, privind cele două retrocedări penale amintite.
Confruntat de RISE Project cu informațiile din corespondența electronică purtată de managerii lui Steinmetz cu avocații de la Mossack & Fonseca, Robert Roșu susține că nu-și amintește de firma Lester Invest Grup din Panama: “Am semnat mii de acte, dar numele acestor companii nu îmi spun nimic”. Cât despre legăturile sale cu miliardarul Beny Steinmetz, avocatul susține că a prestat pentru acesta exclusiv servicii juridice.
Din paradis fiscal, în paradis imobiliar
În toți acești ani, Consiliul Județean Ilfov a emis mai multe certificate de urbanism pentru construcția unor ansambluri rezidențiale pe terenurile secrete ale lui Steinmetz din Snagov.
Cele 20 de hectare sunt compuse din 23 de loturi, cu suprafețe cuprinse între câteva sute de metri pătrați și câteva hectare. Unele dintre aceste terenuri sunt poziționate lângă pădurea seculară Codrii Vlăsiei.
În perioada 2007-2009, când a fost derulat grosul achizițiilor imobiliare, terenurile din Snagov erau evaluate de bănci la 300-380 de euro pe metru pătrat.
#PanamaPapers închide cercul în dosarul Pădurea Snagov
Retrocedarea din pădurea Fundul Sacului Snagov este un alt tun imobiliar orchestrat de rețeaua lui Beny Steinmetz în România. Companiile magnatului au obținut fraudulos 47 de hectare de pădure dintr-o fostă rezervație naturală protejată – statut desființat fără explicații la începutul anilor 2000.
Scoaterea pădurii Fundul Sacului din registrul ariilor protejate a condus la o operațiune complicată de preluare a acesteia de către gruparea Beny Steinmetz – Remus Truică – Tal Silberstein – Shimon Sheves. Toți, puși acum sub acuzare la DNA.
Tunul și secvențele lui
În 2002, prințul Paul Lambrino face primele demersuri prin care solicită să i se retrocedeze 47 de hectare în Pădurea Fundul Sacului. Inițial, Romsilva se opune, dar autoritățile locale din Ilfov decid să-l împroprietărească pe Paul Lambrino. La început, cu 10 hectare, apoi cu restul până la 47ha.
Ulterior, retrocedarea pădurii e declarată ilegală de către Curtea de Conturi care menționează într-un raport din 2012 că pădurea Fundul Sacului din Snagov nu a aparținut niciodată Casei Regale, deci nu putea fi retrocedată vreunui urmaș al acesteia.
Mail-ul de înființare al Riverside Real Estate
În ianuarie 2005, Sandra Merloni-Horemans, omul lui Beny Steinmetz, transmite de pe email-ul de serviciu de la Onyx Financial Advisors, Geneva, un mesaj către Mossack Fonseca, Panama, prin care solicită înființarea firmei offshore – Riverside Real Estate Corp.
În septembrie 2005, aceeași Sandra Merloni-Horemans deschide un offshore nou, Reciplia Limited, de data asta în Cipru. Prin intermediul paravanului cipriot apare în decembrie 2005, în România, un SRL cu același nume. Administratorul celei din urmă este direct Sandra Merloni-Horemans, contabila magnatului Steinmetz. Până la urmă, offshore-ul panamez devine acționarul celui din Cipru care, la rândul lui, deține firma din România – capătul suveicii.
În 2006, Prințul Paul obține restituirea domeniului de 47 de hectare din Snagov în doar patru ani, timp record pentru acea vreme. Paul Lambrino beneficiază de sprijinul oferit de edilul Snagovului, Apostol Mușat, și de funcționarii primăriei, dar nu reușește să ducă demersul la capăt. Motivul: pădurea e încă proprietatea Ocolului Silvic Snagov, iar un funcționar de aici respinge punerea în posesie. Acum intră în acțiune Remus Truică.
Pe 1 noiembrie 2006, prințul Paul îi cedează lui Truică drepturile litigioase asupra celor 47ha, iar pe 3 martie 2007 este emis cel mai important act din schema imobiliară: prefectul de Ilfov, Nicolae Jecu, aprobă punerea în posesie cu 36 de hectare de pădure a prințului Paul pentru că Remus Truică intervine pe lângă funcționarii Romsilva care autorizează rapid retrocedarea pădurii Fundul Sacului. În aceeași zi, în Cipru, acționariatul Reciplia Limited este modificat cu Remus Truică proaspăt acționar minoritar (15,5% ). Restul e împărțit de offshore-ul panamez al lui Steinmetz, Riverside Real Estate Corp, și un altul (STG Ventures LTD), folosit de partenerii tradiționali ai magnatului, consultanții Tal Silberstein și Shimon Sheves (fost ministru israelian), în afacerile lor din România.
În octombrie 2007, prințul Paul vinde cele 47 de hectare din pădurea Fundul Sacului Snagov către Reciplia SRL – capătul românesc al suveicii lui Beny Steinmetz. Prețul? Doar 500.000 de euro. Adică 1 euro pe metru pătrat. Câteva luni mai târziu, terenul e reevaluat oficial la 380 de euro/metru pătrat. Din acest moment, rețeaua offshore marca Steinmetz devine proprietar de facto în pădurea Fundul Sacului din Snagov.
Imediat după tranzacție, jumătate din terenurile intrate în proprietatea Reciplia SRL sunt vândute mai departe. Remus Truică vine la prima strigare și rămâne cu 2,3 hectare la prețul subevaluat de 11 euro/metru pătrat.
La final, Steinmetz a rămas cu 25ha în pădurea Fundul Sacului. Le deține în continuare prin suveica de firme România-Cipru-Panama, dar au fost sechestrate de procurorii DNA.
Documente și pentru cazul Ferma Regală Băneasa
Prin aceeași rețea offshore, Beny Steinmetz a mai gestionat o retrocedare penală: Ferma Regală Băneasa, evaluată la 138 de milioane de euro.
Paul Lambrino și Remus Truică sunt protagoniști și în acest caz, urmând aceeași rețetă: prințul revendică, apoi îi cedează drepturile lui Truică, acesta din urmă câștigă folosindu-și influența, iar Steinmetz devine proprietar.
Prin contractul de cedare a drepturilor, prințul Paul urma să primească 20% din banii obținuți din vânzarea ulterioară a terenurilor, iar Truică și partenerii – restul de 80%. În plus, Lambrino ar fi primit, susțin procurorii, un avans de 4 milioane euro. Potrivit DNA, Steinmetz a transferat această sumă în România, implicarea miliardarului fiind susținută și de o serie de interceptări din care reiese că acesta s-a interesat personal de modul în care evoluează retrocedarea Fermei Băneasa.
Cele 21 de hectare din terenurile Fermei au devenit proprietatea aceleiași structuri offshore construită de Beny Steinmetz, adică cea folosită și în retrocedarea penală din Snagov, iar o serie de documente dezvăluie că miliardarul controla în permanență evidența proprietăților din România.
În 2013, Onyx Capital din Geneva, holdingul lui Beny Steinmetz, a solicitat casei de avocatură panameze Mossack Fonseca să-l împuternicească pe israelianul Moshe Agavi pentru a încheia două contracte de evaluare a terenurilor din Băneasa.
În această misiune, angajatul a reprezentat efectiv offshore-ul Riverside Real Estate Corp, adică firma-mamă din schema Panama-Cipru-România, Un alt document păstrat de registratorii din Panama arată că actele de formare ale companiei Riverside Real Estate Corp sunt păstrate în cartierul general din Geneva al Onyx Capital, holdingul asumat al lui Beny Steinmetz.
Cine sunt Tal Silberstein și Shimon Sheves
Tal Silberstein (47 de ani), om de afaceri și consultant politic, a ajuns în România în 2002, angajat de Traian Băsescu. L-a consiliat apoi pe Adrian Năstase în campania electorală din 2004 și mai apoi pe Călin Popescu Tăriceanu în perioada în care era premier. În România, i-a avut parteneri pe Arthur Finkelstein, Dan Andronic, Shimon Sheves. În 2008, devine acționar al Multimedia Political Communication alături de D.A. Comunication & Media – deținută de către Dan Andronic. Este un apropiat al lui Steinmetz, iar un document din arhiva Mossack Fonseca arată că din 2015, Tal Silberstein este unic acționar al Riverside Real Estate Corp LTD, compania offshore din Panama care deține terenurile din Băneasa și Snagov.
Shimon Sheves (64), a fost șeful de cabinet al fostului premier israelian Iţhak Rabin, între 1992 și 1995. A venit în România în anii 2000 și l-a avut partener pe Dan Andronic în compania First One Communication. Remus Truică declara în 2004 că este prieten cu Sheves și, indirect, că acesta, alături de Tall Silberstein, controlau STG Ventures LTD. Remus Truică declara în 2007 că Sheves l-a consiliat în 2004 pe Adrian Năstase. În Israel, Sheves a fost acuzat oficial de corupție și a primit o condamnare pe fond care însă a fost anulată de o decizie a Curții Supreme. Procurorii români susțin că Sheves și Steinmetz au finanțat rețeaua locală a lui Remus Truică, prin care terenurile din Băneasa și Snagov au fost retrocedate ilegal.
