Dragnea și PSD vor folosi orice rezultat mai mare de 30% pentru a-și proclama victoria, pentru a-l anunța pe Dragnea candidat al PSD la prezidențiale, dar vor face asta cu unicul scop de a pune presiune politică asupra deciziei completului de judecători de la ICCJ, decizie care se va lua a doua zi; două mențiuni aici, precum cea în care contează cât de mare peste 30% va fi scorul PSD, cât și diferența fată de PNL, respectiv faptul că nefiind luată decizia cu ‘’Dragnea prezidențiabil’’ într-un for statutar, aceasta nu poate fi oficializată. Voi reveni la aceste elemente mai jos.
Dacă scorurile însumate PNL-USR-PLUS-PMP-ProRomânia vor depăși scorul PSD-ALDE, mesajul de bază al opoziției începând de a doua zi va fi legat strict de neo-majoritatea pe care vor dori să o forțeze în Parlament, clamând o legitimitate venită din votul cetățenilor, elementul esențial aici va fi scorul ProRomânia, considerat în această alianță ad-hoc ca fiind “magnetul” fără de care nu vor putea fi atrași pesediștii parlamentari (plus/minus 10% la ProRomânia favorizează proiectul, plus/minus 5% îl blochează).
Dacă neo-majoritatea iese măcar “pe hârtie”, atunci o solidarizare pentru candidatura comună a lui Klaus Iohannis din partea actualei opoziții devine un proiect fezabil; dacă această victorie a opoziției însumate nu se va înregistra, atunci solidarizarea pentru Klaus Iohannis va fi improbabilă, posibilă totuși, dar ținând cont de multe alte variabile.
În situația, improbabilă azi, în care referendumul va fi validat, Klaus Iohannis va prelua inițiativa, indiferent de aritmetica punctului anterior, devenind el însuși cel mai legitim vector politic care să “sune goarna” pentru solidarizare; nevalidarea referendumului va avea efecte oricum negative pentru Klaus Iohannis și opoziție, dar în acest caz va fi definitorie cifra de participare la referendum, ce va da șansa de susținere în continuare a acestui gen de mesaj, sau dimpotrivă, îl poate îngropa cel puțin pentru o perioadă.
Enumăr și alte consecințe semnificative ale rezultatului votului, ce ar acționa la nivelul conducerii partidelor, cele mai vizate aici fiind PNL și alianța USR-PLUS; un scor de sub 25% pentru PNL îi deschide lui Ludovic Orban perspectiva retragerii de la conducere, în timp ce un scor de plus/minus 20% le va provoca liberalilor chiar un “tsunami” intern, al cărui val va lovi și în statutul de ‘’lider de facto’’ al lui Iohannis; la USR-PLUS un scor de sub 15% le va problematiza grav coexistența, ceea ce va genera o perioadă incertă pentru alianță, plus decizia referitoare la un prezidențiabil propriu; un plus/minus 5% în cazul ProRomânia va sugera atât blocarea creșterii parlamentare a partidului, cât și neconstituirea ca alternativă de stânga la PSD, respectiv va impune replierea lui Victor Ponta cel puțin în interiorul unei conduceri colective a partidului, dacă nu chiar a unei alianțe nou generate, care să însemne o restartare a proiectului; în cazul PMP, un scor sub pragul electoral poate induce panica internă, ce va genera o migrație parlamentară sau chiar o fuziune prin absorbție cu PNL, caz în care Traian Băsescu își va asuma un joc individual ce-i va marca prezența și influența publică pe viitor.
Să revenim acum la prezidențiabili și soarta lor posibilă de după europarlamentare.
Klaus Iohannis are cele mai multe variante de poziționare funcție de rezultatele partidelor și a referendumului, așa cum am descris mai sus; Iohannis are însă și un scenariu “negru” în care cumulativ, opoziția să nu aibă un scor adiționat superior PSD-ALDE, liberalii să obțină un scor mic de plus/minus 20%, USR-PLUS să obțină un scor apropiat de PNL, iar referendumul să aibă o participare de sub 25%; această perspectivă va produce mutații profunde în demersul de candidatură al actualului președinte!
Liviu Dragnea, chiar dacă își va anunța candidatura în seara alegerilor (și asta va face!), va apărea ca un lider egoist și disperat care folosește o masă de manevră internă pasivă, precum și o decizie de maximă importanță în viața unui politician și a unui partid, doar pentru a influența o decizie în justiție ce-l vizează personal de această dată (nu ca în cazul Referendumului!); se pare ca există o singură variantă pentru Liviu Dragnea de a nu intra în pușcărie pe data de 27 mai 2019, care ar prevedea o condamnare cu suspendare, care în cazul comasării pedepselor prevăzute de vechiul Cod Penal să-i dea posibilitatea să rămană “candidat în libertate”; dacă nu va fi așa, atunci doar decizia CCR din 05.06 i-ar putea rezolva problema libertății, dar asta înseamnă una-doua luni petrecute deja de către Liviu Dragnea în sistemul penitenciar; în această perspectivă capătă o importanță crucială atât oficializarea candidaturii sale la prezidențiale, cât și felul în care colegii lui vor fi sau nu solidari cu el pe perioada scurtei detenții.
Călin Popescu Tăriceanu își joacă cartea candidaturii cel mai relaxat în acest moment, neavând probleme de leadership în ALDE și având mai multe posibilități de poziționare ascendentă; poate aștepta să vadă ce se întâmplă cu Dragnea pe 27.05 și să-și anunțe doar apoi decizia, sau poate să-și asume candidatura chiar din seara de 26.05, pe logica comunicată în prealabil PSD că oricum e nevoie de voturi în plus pentru candidatul PSD în turul doi.
Analiza a ceea ce se va întâmpla cu candidatura lui Dacian Cioloș sau a posibilelor rezerve din partide în cazul în care candidații actuali nu se vor mai “califica”, o voi face imediat după alegeri, având cifrele și poziționarile clare.
Oricum, declarația lui Veorica Vasilica de participare la referendum și de susținere a statului de drept, pe lângă faptul că o vulnerabilizează atât în relația cu liderii locali ai PSD, dar și cu Tăriceanu și ALDE, deschide atât perspectiva unei noi breșe în interiorul PSD post alegeri, cât și posibilitatea unei crize guvernamentale imediate. Cuvântul de ordine deci va fi, în continuare, "pâine și… criză!’’ …
Citește și: