Ștefan cel Mare a fost cel mai glorios domnitor care a trăit pe pământurile românești. Om de stat, diplomat și conducător militar, Ștefan a domnit în Moldova timp de 47 de ani. Născut la Borzești, pe malul Trotușului, de unde era originară mama sa, în 1438 sau 1439, Ștefan a fost fiul lui Bogdan al II-lea și al Mariei Oltea. După bătălia de la Vaslui din 1475, în care Ștefan a spulberat imensa armată otomană care atacase Moldova, Papa Sixtus al IV lea i-a conferit titlul de ”athleta christi” şi două daruri, un steag de luptă şi o spadă adică o sabie cu două tăișuri, realizată în atelierele armurierilor italieni, fiind binecuvântată personal de Papă.
La 30 de ani de la moartea lui Ștefan, când Petru Rareş a fost alungat de pe tron de Suleyman Magnificul, domnul adus de turci, Ştefan Lăcustă, i-a lăsat pe otomani să jefuiască tezaurul Moldovei. Otomanii au luat cu ei și spada lui Ștefan cel Mare și au instalat-o în palatul sultanului, Topkapî.
Citeşte continuare aici.
